Bunul, Răul şi Sinele

On Octombrie 03, 2010, in Leadership magic, by Neculai Fantanaru

Un lider face uz de influenţă pentru a înfrânge ideile care nu se potrivesc viziunii lui.

Războiul făcuse din locotenentul Waters ceea ce era: un soldat rece, fără simpatii, fără milă, fără regrete. Mândria, cariera, onoarea şi reputaţia erau tot ce contau pentru el. Nu avea voia să se implice emoţional în misiunile sale, trebuia să şi le îndeplinească cu orice preţ, cu profesionalism şi responsabilitate.

De data aceasta primise misiunea de a o salva pe doctoriţa Kendricks, ce se afla în misiunea St. Michael, din Yolingo, Nigeria.

Împreună cu trupa lui de comando, Waters ajunge la misiunea St. Michael şi o surprinde pe doctoriţă chiar în momentul când îngrijea un pacient aflat în stare gravă. Neavând timp la dispoziţie îi ordonă acesteia să-şi ia degrabă lucrurile şi să se pregătească de plecare. Trebuiau să parcurgă 12 km pe jos pana la punctul Alpha, de unde urma să-i preia elicopterele americane.

Stejarul feminin

Dar se întâmplă ceva cu totul neaşteptat. Doctoriţa nu voia să plece, nu fără oamenii ei.

- Când rebelii vor ajunge aici, vor ucide tot ce le iese în cale, îi spuse Waters. Ordinele mele sunt foarte clare, te putem lua numai pe tine. Ceilalţi oameni nu sunt responsabilitatea mea. Doar tu eşti responsabilitatea mea.

Cuvintele lui căzură ca un pumnal ucigător asupra doctoriţei. Ea se uită la înfăţişarea gravă şi severă a lui Waters, pe care nicio durere nu părea că-l poate tulbura; simţea un fel de groază în faţa omului acesta aparent străin de orice simţăminte omeneşti. Îl ascultă gâfâind, doborâtă, strivită. Dar ochii îi erau vii şi în ei mocnea un foc cumplit. După o scurtă tăcere, în care gândurile îi zburaseră către toate acele suflete nevinovate din misiune ce se aflau in pericol, i-a răspuns locotenentului cu o hotărâre curajoasă:

- Ai dreptate locotenente. Nu e problema ta, e responsabilitatea mea. Iar eu nu plec fără oamenii aceştia.

Numai cel care are aptitudini de lider poate pătrunde în labirintul sufletului uman

Numai cel înzestrat cu o voinţă puternică şi o mare putere de convingere poate să-şi exercite influenţa asupra caracterului şi personalităţii celor din jur. În filmul "Tears of the Sun (2003)", doctoriţa Kendricks i-a câştigat bunăvoinţa locotenentului, determinându-l să-i accepte condiţiile. Înfruntându-l pe plan emoţional, ea a reuşit ceea ce nimeni nu ar fi reuşit: să-i schimbe mentalitatea, acţiunile şi comportamentul moral-spiritual. Ea a pătruns mai adânc decât oricine în labirintul sufletului lui sclav, supus ordinelor şi instrucţiunilor clare, cerându-i să servească unui scop mai înalt decât celui pur politic.

A-i lăsa pe oamenii aceia nevinovaţi să moară nu era nicidecum viziunea pe care o împărtăşea doctoriţa. Ideile ei despre a fi om, despre viaţă şi moarte, despre libertate, despre integritate, despre indiferenţă şi ignoranţă, despre sentimentele omeneşti: ca dragostea, mila, respectul, speranţa şi credinţa, erau atât de măreţe încât l-au impresionat adânc pe locotenentul Waters.

Un lider face uz de influenţă pentru a înfrânge ideile exprimate de ceilalţi care nu se potrivesc viziunii sale.

"Omul de ieri nu e omul de azi"

Situaţia lor era unică, niciunul dintre membrii trupei de comando nu se arătase pregătit pentru noi "bagaje". A lua cu ei mai bine de treizeci de persoane, printre care şi copii, era o povară aproape imposibil de purtat. Dar locotenentul, lovit de o emoţie puternică, a simţit că ar înfăptui un păcat, acela pe care spiritul nu-l iartă – dacă i-ar lăsa acolo, în mijlocul primejdiei, pe oameni aceia nevinovaţi. În el s-a declanşat prima din multele emoţii care îl afectează pe om de-a lungul existenţei sale – compasiunea. El, care n-a fost niciodată atins de vreun sentiment ce l-ar fi putut face slab în faţa oricui, a simţit brusc un val de afecţiune faţă de acei sărmani atât de apropiaţi doctoriţei. Omul de altădată a devenit brusc altcineva.

Liberul arbitru decide

În situaţii critice, în sufletul şi mintea oricărui lider se duce o luptă aprigă între bine şi rău, între datorie şi onoare, între respectarea misiunii stabilite şi sentimentele umane care uneori se opun îndeplinirii misiunii.

În cele din urmă liberul arbitru decide asupra modalităţii de îndeplinire a misiunii. Dar este o dovadă de inteligenţă şi strategie să-ţi îndeplineşti misiunea, şi în acelaşi timp acţiunile tale să aibă un caracter umanitar.