Luciditatea şi profunzimea judecăţii

On Martie 04, 2011, in Calitatile unui lider, by Neculai Fantanaru

Orientează-ţi leadershipul spre virtute, arătându-te mai preocupat de latura nevazută a personalităţii umane.

Vă spuneam în „Măreţia sufletească” că un lider, pentru a se bucura de prestigiul si recunoştinţa oamenilor, trebuie să aibă un suflet mare şi să se implice cu toată dăruirea şi cu toată competenţa în realizarea aşteptărilor lor. Însă există şi o parte gri în această situaţie.

Leadershipul presupune să-i cunoşti pe oamenii pe care îi conduci, dar mai cu seamă să-ţi dai seama de deosebirile dintre ei şi de calităţile lor. Ca lider, trebuie să deţii acea putere de surprindere a esenţialului din oameni, a adevăratei lor firi, a caracterul lor - care este coloana de susţinere a acţiunilor, ideilor, abilităţilor şi iniţiativelor pe care le au. În această privinţă, mintea ar trebui să-ţi slujească pentru a desluşi adevăratele lor intenţii şi sentimente, adică a desluşi adevărata lor capacitate de a se adapta leadershipului tău.

Judecând cu multă chibzuinţă, înţelepciune şi maturitate toate aspectele care îi privesc pe cei din jurul tău prin prisma propriilor tale valori şi percepţii - asupra ce este bun şi drept, comparând interesele, aspiraţiile, preferinţele şi dorinţele lor cu propriile tale princiipii şi idei vei reuşi să realizezi performanţe deosebite.

Să ştii să vezi cu ochii minţii

Mai demult am citit un lucru interesant despre pictorul român, Nicolae Grigorescu. Cineva l-a întrebat cum anume trebuie pictat un portret. Iar el a răspuns mai întâi:

"Înainte de a începe un portret, uită-te bine, mai ales la mâinile modelului. Sunt mâini care nu seamănă cu figura. N-ai ce să le faci. Sunt mâini care gândesc, mâini bune, iubitoare, care parcă mângâie lucrurile pe care le ating, dar şi mâini răutăcioase care privesc lumea cu necaz. Am văzut mâini foarte triste la un actor care nu juca decât roluri comice. Mâinile nu puteau minţi... Orice lucru are o latură a lui mai expresivă - acolo e taina vieţii lui."

Liderul are o ierarhie a valorilor stabilită printr-o gândire atentă şi obiectivă, care de cele mai multe ori constituie unul din marile sale atu-uri. Să ai o minte receptivă, să ştii să sesizezi adevărul şi să vezi esenţialul din oameni, cum gândesc, daca sunt sau nu afectuoşi şi cooperanţi, daca sunt de încredere, daca sunt de acord cu ceea ce spui şi cu principiile tale - asta e ceea ce ai tu nevoie pentru a da continuitate leadershipului tău.

Dă-i judecăţii tale mai multă profunzime ca să recunosti oamenii buni şi ca să-i îndepărtezi pe cei răi. Aşa cum orice lucru are o latură mai ascunsă, tot aşa şi fiecare om are o latură a lui, nevăzută – şi acolo e taina caracterului său pe care trebuie s-o descoperi, şi apoi să te hotărăşti dacă să o accepti sau nu în sufletul tău.

Pregăteşte-ţi mintea şi sufletul să lucreze împreună

Cred că revelatoare pentru înţelegerea aspectelor pe care doresc să le evidenţiez aici este povestea lui „Timon din Atena”, de William Shakespeare. Vă amintiţi, desigur, de acel nobil din Atena, pe nume Timon, a cărui mărinimie nu cunoştea limite. Avuţia lui nesfârşită nici nu izbutea să umple bine cuferele, că el o şi revărsa, mult mai iute, dăruind-o la tot soiul de oameni, de orice rang. Casa lui era deschisă cui vrei şi cui nu-i vrei, iar datorită firii lui deschise şi risipitoare, fiecare linge-blide se alegea cu ceva de la el.

În final, răsplata a fost proporţională cu favorurile acordate. Fiindcă nu şi-a prevăzut nenorocirile şi nu le-a ocolit, fiindcă nu a luat seama la niciunul din avertismentele primite de la cinstitul său slujitor Flavius, fiindcă nu a fost un om cu judecată care să-şi evalueze faptele, fiindcă nu a avut o minte cercetătoare prin care sa surprindă trăsăturile oamenilor din jurul său, Timon şi-a prăpădit toată averea, a ajuns într-o stare deznădăjduită, şi lumea a devenit nepăsătoare faţă de el.

Cred că morala poveştii este aceasta: drumul dinspre Paradis spre Iad este presărat cu intenţii bune, dar şi cu minţi neluminate. Dacă vrei ca leadershipul tău să dăinuie în timp, trebuie să pătrunzi în gândurile şi sentimente oamenilor şi să rezişti oricăror tentaţii, presiuni şi influenţe din partea lor.

Luciditatea şi profunzimea judecăţii sunt calităţi care dau leadershipului tău o valoare în plus. Să ştii să vezi cu ochii minţii, nu doar cu sufletul şi inima, să sesizezi adevărul, realitatea obiectivă, să ştii să vezi dincolo de aparenţe, să izbuteşti să descifrezi tainele caracterului celorlalţi oameni – toate sunt rodul unei observaţii foarte subtile şi adânci pe care e necesar să o faci.

Un lider care îşi dă ascultare imboldului inimii acţionând în interesul celorlalţi, în numele sentimentelor, gândurilor şi dorinţelor lor este acoperit de glorie şi încărcat de laude. În consecinţă, bucuros de el însuşi, va continua să se arate binevoitor faţă de toată lumea. Însă există şi reversul medaliei. Cel care se dovedeşte prea simţitor faţă de nevoile oamenilor şi nu-şi frânează impulsul de a-i favoriza, va trece drept un om slab. Arătându-se prea darnic, va deveni o victimă.

Leadershipul tău trebuie să denote o judecată profundă şi sănătoasă. Fii un profund observator al sufletului omenesc, identifică calităţile morale ale oamenilor şi vezi dacă se potrivesc firii şi principiilor tale.

Concluzie: Ca lider este necesar să ai o gândire obiectivă şi să dai dovadă de cât mai multă luciditate în evaluarea oamenilor, atât din punct de vedere profesional cât şi din punct de vedere al personalităţii lor, al aspiraţiilor lor şi, mai ales, este util să cunoşti aspectele negative şi ascunse ale firii lor.

Aceste „defecte ascunse”, neştiute sau tolerate vor putea nărui, mai ales în situaţii critice, tot ce ai clădit impreună cu ceilalţi coechipieri ai tăi, succesul transformându-se într-un eşec. Aşa cum se spune să alegi grâul de neghină, aşa şi tu, ca lider, trebuie să-ţi selectezi coechipierii... înlăturând „neghina”.