Căutătorul de stele

On Iunie 12, 2010, in Aptitudini si abilitati, by Neculai Fantanaru

Rezultatul final al „testului tău de desăvârşire” depinde de capacitatea ta de a recunoaşte valoarea pe care o acordă ceilalţi leadershipului tău.

Aveam cred că 12 ani pe vremea aceea, dar cum aş putea să uit prima mea participare la un spectacol de teatru? Era vorba de o piesă specială, în patru acte, destinată în primul rând copiilor. Mărturisesc că mi-a plăcut tare mult.

La sfârşitul spectacolului, după ce cortina a fost trasă, după ce s-au aprins luminile în sală, mama m-a dus în culise pentru că, spunea ea, trebuia neapărat să-l cunosc pe regizorul Baldovin, cel care a pus în scenă spectacolul, care cu multa dăruire şi profesionalism a iniţiat, ani de-a rândul, sute de copii în arta teatrului.

Maestrul Baldovin nu era deloc un om rece şi respingător, cum am crezut iniţial, m-a tratat ca pe copilul lui din prima clipă. Nu ştiu de ce, poate din cauza firii mele foarte curioase şi avide de cunoaştere, m-am simţit îmboldit să-l întreb:

- Ce face un regizor în spatele scenei?

Privirea lui, tare blândă, care îl făcea să pară cel mai bun om din lume, era îndreptată spre mine. M-a privit ca şi când aş fi fost un elev care, arzând de dorinţa de a juca într-o piesă de teatru, de a deveni artist, se interesează dinainte care sunt beneficiile pe care le poate obţine precum şi eventualele obstacole de care se poate lovi. Mi-a răspuns foarte hotărât:

- Privesc, cu sufletul la gură, cum îşi interpretează rolurile elevii mei, pe care i-am selectat cu grijă şi pe care i-am pregătit luni de zile. Asta fac întotdeauna în spatele scenei. Dar de fiecare dată sunt îngrozit că ceva va merge rău. Mi-e teamă ca nu cumva unul dintre elevi să-şi uite replica sau scenariul, ca nu cumva vreunul să se încurce, iar piesa să se transforme în cel din urmă eşec.

Apoi, după o scurtă pauză, maestrul a afişat un zâmbet larg, şi satisfăcut pe deplin a adăugat:

- Dar, pe de altă parte, cum s-a întâmplat şi în seara aceasta, îi privesc cu o mândrie extraordinara pe elevii mei. Au dat tot ce-am sperat şi au întrecut chiar toate aşteptările – timp de 3 ore, cât a durat spectacolul, ei au colaborat într-o tovărăşie perfectă. Sunt mulţumit de prestaţia lor, de felul în care fiecare s-a descurcat şi şi-a pus în valoare talentul. Sunt mulţumit că am făcut o selecţie bună şi că nu m-am înşelat in privinţa aptitudinii lor. Nu mă pot considera altfel decât un profesor deosebit de fericit.

Liderii îşi măsoară măiestria urmărind spectacolul din spatele scenei

Maestrul era atât de pătruns de încredere în sine, atât de închis în carapacea convingerii sale atunci când mi-a vorbit, încât am ştiut de îndată că viaţa lui consta numai în a-şi îndruma elevii spre succes, spre un adevărat triumf. Atitudinea lui era aceea a omului care trăieşte, gândeşte şi acţionează pentru un singur ideal: acela de a descoperi tinerele talente şi de a le îndruma - dându-le mereu indicaţii, stimulându-le spontaneitatea, creativitatea şi apetitul pentru teatru, cu scopul de a le dezvolta abilităţile necesare unui artist adevărat.

Privindu-şi elevii cât de bine îşi interpretează rolurile, observând la sfârşitul spectacolului cu câtă pasiune, cu câtă determinare aplaudau spectatorii din sală, ce simţea oare maestrul Baldovin? Mai mult ca sigur simţea că munca lui, sutele de ore pe care le-a petrecut exersând cu elevii, truda adevărată pe care a depus-o luni de zile, au dat roadele mult aşteptate prin prestaţia elevilor săi. Simţea că este un om deosebit, demn de toate laudele. Căci întotdeauna profesorul este evaluat după rezultatele elevilor săi. Altfel spus, cu cât elevii îşi joacă mai bine rolurile, cu atât e mai lăudat „inginerul” minunatului spectacol.

Tu determini evoluţia celor din jurul tău? Sau îi laşi să se ridice singuri la un nivel înalt de performanţă prin propriile lor forţe? Ai puterea să-i determini pe oameni să vadă viziunea ta, s-o implementeze şi să participe la ea? Care este atitudinea ta vizavi de prestaţia lor? Cultivi relaţii reciproc avantajoase? Potenţialul lor de creştere este legat direct de potenţialul tău de a fi strălucit? Ce ai de oferit celorlalţi şi ce aştepţi în schimb de la ei? Sunt ei mulţumiţi de tine? Sau se îndoiesc de îndrumările tale?

Rezultatul final al „testului tău de desăvârşire” depinde de capacitatea ta de a recunoaşte valoarea pe care o acordă ceilalţi leadershipului tău.

Cea mai câştigată persoană din lume

Persoana cea mai câştigată din lume nu este cea care dispune de mai multe resurse, ci aceea care împrumută putere din resursele sale.

Maestrul nu le-a putut oferi un dar mai de preţ elevilor săi, decât acela de a le împărtăşi cât mai mult din calităţile sale actoriceşti. A-i face pe micuţii săi artişti mai buni şi mai devotaţi artei teatrale, asta era cea mai mare bucurie a lui, cea mai mare realizare. Cât de fericit, cât de împlinit sufleteşte trebuie să fi fost el când şi-a văzut elevii acoperiţi de zgomotul aplauzelor spectatorilor. După atâtea şi atâtea ore de lucru iată că efortul lui a fost răsplătit pe deplin.

A semănat în sufletul elevilor săi seminţele viitorului lor

Maestrul Baldovin n-a făcut altceva decât să sădească „seminţele” de pe urma cărora să beneficieze toţi elevii săi - mari artişti în devenire. El le-a acestora imboldul necesar de a se angaja într-o munca care cere multă pasiune, îndemânare, creativitate, practică, talent artistic, căci un artist trebuie să-şi creeze mereu alte stări sufleteşti în funcţie de piesă, deci să aibă capacitatea de a interpreta tot felul de roluri.

Un lider, în orice domeniu, poate fi comparat cu un „Căutător de stele”, pentru că succesul lui depinde de cât de bine şi-a selectat oamenii din echipă, şi de cât de bine i-a instruit. Succesul liderului este succesului echipei. Sau altfel spus, succesului unui lider porneşte întotdeauna de la oameni şi depinde de capacitatea lui de a recunoaşte valoarea pe care o acordă ceilalţi leadershipului său.