Ce este managerul şi ce rol are el într-o companie

On Ianuarie 04, 2009, in Lideri si atitudine, by Neculai Fantanaru

Managerul este pentru companie, ceea ce dirijorul este pentru orchestră.

Zilele trecute am urmărit un concert de muzică simfonică pe binecunoscutul canal de televiziune, Mezzo. Tot uitându-mă când la dirijor, când la instrumentiştii din orchestră, am observat un lucru interesant pe care, pe moment, nu mi l-am putut explica. Fiecare instrumentist avea în faţa sa o partitură de la care nu-şi ridica privirea aproape deloc. Deci, ce rost mai avea dirijorul în toată treaba asta, dacă tot nu se prea uita nimeni din orchestră la el?

O căutare rapidă pe Google m-a lămurit. Dirijorul este “omul cu bagheta” şi contribuţia lui la calitatea interpretării unei piese muzicale reprezintă mai bine de 80%. Rolul lui este să menţină ritmul până la finalul concertului, să coordoneze şi să armonizeze permanent toate instrumentele astfel încât fiecare din ele să fie integrat în ansamblu conform partiturii, şi bineînţeles să intervină în cazul în care nu se respectă indicaţiile compozitorului.

Totodată dirijorul este cel care îi alege pe muzicienii care urmează să cânte într-un concert, pentru că este singurul care îşi poate da seama de abilităţile şi calităţile interpretative ale fiecăruia. Mai trebuie să menţionez faptul că pregătirea unui dirijor este aparte decât a celorlalţi muzicieni - este imperios necesar să cunoască de la cap la coadă toată partitura, tempo-ul, intervenţiile instrumentiştilor, şi totodată trebuie să cunoască la perfecţie cel puţin trei instrumente. Fără un dirijor care să coordoneze în mod profesional muzicienii şi instrumentele muzicale, nu s-ar putea ţine niciodată un concert.

Ce este managerul?

Acum vine marea întrebare. Ce este managerul şi ce rol are el într-o companie?

Un cititor mi-a adresat această întrebare pe email zilele trecute. Răspunsul meu este acesta: Managerul este pentru companie, ceea ce dirijorul este pentru orchestră. Managerul este cel care coordonează compania, cel care se străduie să o aducă la cote înalte, să o facă să funcţioneze perfect. Este destul de evident că meritul cel mai mare pentru succesul unei companii îi aparţine de departe managerului, pentru că el şi-a ales echipa, a organizat-o şi a îndrumat-o cât se poate de bine către scopurile propuse.

Managerul are rolul de “dirijor”, iar oamenii pe care îi conduce constituie „orchestra”

Un manager nu devine remarcabil dacă se străduieşte din greu să facă o treabă cât mai bună. Ceea ce-l face unic şi demn de admirat este faptul că se îngrijeşte de fiecare problemă în parte şi intervine ori de câte ori este necesară adoptarea unei hotărâri. Chiar dacă la prima vedere am putea crede că “stă pe margine” şi alţii fac treaba cea mai complicată, de fapt, el conduce întreg „spectacolul”. Managerul are întotdeauna ultimul cuvânt de spus, dar trebuie să aibă capacitatea de a motiva emoţional oamenii pe care-i are în faţă, şi trebuie să destindă atmosferă şi să o facă plăcută transmiţând oamenilor o anume stare, o anume trăire care să-i facă eficienţi în ceea ce fac şi să-şi îndeplinească corespunzător obligaţiile.

Cel mai adesea, idealul unui manager este să reuşească să fie maestru măcar într-un anumit domeniu, sa stăpânească magia unei singure ramuri de activitate. Pentru asta, el trebuie să se perfecţioneze zilnic, să îşi stabilească obiective din ce în ce mai ambiţioase (dar în acelaşi timp cât mai realiste), astfel încât compania pe care o conduce să ajungă să ocupe un loc fruntaş pe piaţă. Iar una din sarcinile lui cele mai importante este să descopere problemele pe măsură ce apar şi să le rezolve înainte ca acestea să se transforme în crize.

Un manager foarte bun nu lasă nimic la voia întâmplării. El analizează în profunzime fiecare sector de activitate şi fiecare situaţie negativă din perspectiva potrivită. Atunci când ceva nu merge bine, pune în aplicare planul B pe care îl are întotdeauna la îndemână. Indiferent de gravitatea problemelor cu care se confruntă, el nu se opreşte niciodată din căutat soluţii. Şi oricât de multe suişuri şi coborâşuri întâmpină, el continuă să insiste până când îşi atinge toate obiectivele. Iar cu perseverenţă, ingeniozitate şi ambiţie va deveni de neoprit.