Cea mai rentabilă investiţie

On Ianuarie 22, 2009, in Leadership total, by Neculai Fantanaru

Ridică-te către o conştiinţă de sine mai înaltă urmărind neîncetat pulsul propriei tale integrităţi.

Un amic mi-a spus de curând povestea unui mare afacerist, să-i spunem Marius, care a delapidat de la compania la care era director adjunct o sumă foarte mare de bani pe care apoi a investit-o în afacerea lui personală. Cu alte cuvinte, Marius s-a făcut proprietar pe banii companiei la care îşi desfăşura activitatea. Şi, pentru că era foarte abil, a reuşit o bună bucată de vreme să nu fie descoperit. Însă, investiţiile pe care le-a făcut în interes personal n-au dat rezultatele scontate şi în final s-a trezit plin de datorii.

Managerul companiei a sesizat până la urmă lipsa unor sume mari de bani ce au fost sustrase din fondurile companiei şi că, cu totul „întâmplător”, au ajuns în conturile directorului adjunct. Nu a durat mult până ce Marius a fost demis din funcţie şi acuzat de furt calificat.

Este foarte important ce a spus managerul companiei după demiterea directorului adjunct din funcţie:

- Marius a fost într-o situaţie financiară dificilă, era plin de datorii şi de aceea s-a folosit de banii companiei mele. N-a venit niciodată să se consulte cu mine sau să-mi ceară ajutorul. Aşa că mi-am pierdut încrederea în el definitiv şi n-am avut de ales, a trebuit să-l demit imediat din funcţie şi să-l denunţ autorităţilor.”

Porneşti într-o misiune de urmărire?

Cineva remarca: „Dacă oglinda conştiinţei e strâmbă în structura ei, lumea apare în ea ca o realitate diformă, pocită, aşa ca în oglinzile de proastă calitate, ori în cele construite strâmb anume, ca într-unele panorame. Sunt şi conştiinţe care nu pot oglindi şi folosesc realitatea exterioară numai ca un pretext pentru a realiza strâmbăturile lor proprii.”

Prea mulţi dintre cei care ocupă funcţii importante uită de propria lor conştiinţă, săvârşind fapte antisociale. Ei nu-şi păstrează inima curată de ispita propriilor dorinţe şi orgolii - ci continuă să se vadă într-o lumină bună şi favorabilă, având impresia că sunt mai mult decât sunt şi că îşi pot permite cam orice.

Conştiinţă lor este strâmbă, deformată, stabilită de pofte incontrolabile. Ei nu se pot ghida după nişte reguli sau orientări care corespund unei etici bine definite, bazate pe respect şi integritate şi care să pună accentul pe profesionalism. Conştiinţa lor foloseşte realitatea exterioară numai ca un pretext pentru a realiza strâmbăturile lor proprii.

A te ridica către o conştiinţă de sine mai înaltă şi a-ţi respecta îndatoririle morale pe care trebuie să le îndeplineşti faţă de societate, este ca şi cum ai fi însărcinat cu o misiune de urmărire, trebuie să urmăreşti pulsul propriei tale integrităţi şi să stai cu ochii pe tine şi pe tot ce faci oricât timp va fi nevoie. Dacă o iei pe calea strâmbă, pulsul integrităţii tale va scădea – iar efectele negative vor veni de la sine.

În leadership sunt de preţ numai acele valori şi convingeri, al căror „cristal perfect” reflectă lumea ta interioară aşa cum e, şi nu deformată de defectele şi insuficienţele propriei tale conştiinţe.

Avalanşa de dumnezei vine şi trece

Unii oamenii îşi creează impresia jenantă că sunt mult mai mult decât sunt în realitate, adică mici dumnezei pe pământ care nu pot da niciodată greş şi de aceea nu îşi potolesc niciodată pofta de a face numai ce vor ei fără să ţină cont de nimeni şi de nimic, uitând complet de responsabilităţile pe care le au. Această impresie este însă crunt zdruncinată atunci când lucrurile iau o întorsătură nefavorabilă. În final, ambiţia lor de a se ridica mai presus de condiţia lor şi de a obţine tot mai mari beneficii (deseori pe căi ilicite) – abuzând de funcţia lui, se poate transforma în lacrimi şi regrete.

La fel cum bufniţa nu vede ziua şi corbul nu poate vedea noaptea, nici noi nu vom putea să realizăm mai mult decât ne este dat. Nu putem păcăli forţele şi legile divine. Nu suntem dumnezei. Şi nu avem dreptul să ocolim etica justei măsuri – manipulând în scopuri personale pe oricine, abuzând de funcţia pe care o deţinem.

Cea mai rentabilă investiţie a unui lider

Cu siguranţă cinstea este cea mai sigură cale de a păstra relaţia intactă cu ceilalţi oameni, cu şefii, cu colegii, cu prietenii. Dacă vei fi mereu cinstit, serios şi cumpătat, lucrurile se vor mişca într-o direcţie pozitivă şi vei avea numai de câştigat. Iar în cazul în care ocupi o funcţie de conducere, nu-i poţi trăda pe cei care au investit încredere în tine. Dimpotrivă, arată-le tuturor că eşti de încredere, că dai mai mult decât primeşti - că contribui prin cooperarea ta într-o mare măsură la succesul comun.

Nu vei putea niciodată să construieşti relaţii sigure dacă trădezi încrederea celorlalţi oameni, dacă nu îi tratezi cu respect, şi dacă nu le dovedeşti mai întâi de toate că eşti cinstit şi serios.

Ridică-te către o conştiinţă de sine mai înaltă urmărind neîncetat pulsul propriei tale integrităţi.