Cercul inimilor surde

On August 11, 2011, in Leadership total, by Neculai Fantanaru

Nu contează ce etalezi în faţa ochilor celorlalţi, ci ceea ce semeni în inima lor.

Vă amintiţi filmul „Meet Joe Black (1998)”? La un moment dat Bill Parrish, fondatorul şi preşedintele corporaţiei Parrish Communications, se adresează celor 14 membri ai comitetului director, adunaţi în sala de consiliu, nerăbdători să primească confirmarea lui Bill în privinţa ofertei generoase a lui John Bontecu de a achiziţiona compania.

- M-a interesat să-l cunosc pe John, ieri. Impresionant, cred...Dar, m-a pus pe gânduri. Eu am început afacerea asta pentru că asta îmi doream s-o fac. Ştiam că nu voi deveni un mare scriitor, dar, de asemenea, ştiam că viaţa nu înseamnă doar să cumperi un lucru cu un dolar pentru a-l vinde cu doi. Voiam să realizez ceva la un standard foarte înalt. Voiam să transmit ştiri lumii. Şi voiam să le transmit aşa cum sunt.

Bill a captat atenţia celor aflaţi în sală, astfel încât toţi îl ascultară nu doar cu mintea, ci şi cu inima. Însă, gândurile sale erau foarte diferite de cele ale membrilor consiliului. Aceştia, intuind că Bill nu va accepta propunerea lui Bontecu, nu păreau să fie în totalitate de acord cu el.

Strigi cuvintele într-o fântână goală?

Un lucru important trebuie să reţii. De obicei, a le vorbi oamenilor despre propriile tale idealuri e ca şi cum ai striga cuvintele într-o fântână goală. Acolo cel puţin ecoul îţi răspunde. În general nimeni nu este impresionat de ce spui tu dacă interesele tale nu corespund cu ale lor.

În cazul lui Bill, lucrurile au stat cu totul altfel. În final aproape toţi membrii comitetului director au salutat decizia sa şi au acceptat-o, fiindcă el a reuşit să le inducă acea stare de alertă fundamentată pe o raţiune temeinică şi pe nişte valori personale care contau foarte mult pentru ei. Atunci, cu toţii au înţeles perfect ce îl caracterizează pe Bill.

Aşa cum majoritatea camerelor foto/video care se fabrică acum pe piaţă sunt proiectate să reziste la scufundări în apă, la şocuri şi la praf - tot aşa şi în cazul tău, pentru ca deciziile tale să fie acceptate, trebuie să proiectezi în conştiinţa oamenilor trendul viitorului, al propriului tău leadership, bazat pe o raţiune comună, sănătoasă, stabilă şi care să reziste oricăror împotriviri din partea lor. Oamenii nu te vor sprijini dacă nu îmbraci mereu acea haină fără pată a personalităţii tale care se distinge prin calităţi unice, extraordinare, pe care ei să le admire la tine.

Nu contează ce etalezi în faţa ochilor celorlalţi, nu contează ce idealuri măreţe ai. Ci contează numai ce semeni în inima lor. Dovada caracterului tău bun şi puternic stă în capacitatea ta de a rezona cu ceilalţi, de a te raporta aşteptărilor lor, de a corespunde cu modelul de lider pe care îl doresc ei cu adevărat. Nu-i de-ajuns să le zgudui din temelii toate îndoielile şi „De ce-urile”, trebuie să primeşti şi confirmarea lor în ceea ce priveşte transformarea ta în persoana pe care ei o consideră potrivită idealurilor lor.

Cercul inimilor surde simbolizează consecinţa unei abordări neconvingătoare a liderului care nu s-a străduit sau nu a putut să ajungă la sufletele oamenilor, la sentimentele lor. Simbolizează acea lipsă de consens sau de concordanţă a sentimentelor ce stau la baza raţiunii, fără de care uneori nu ai şanse de câştig. Din "cercul inimilor surde" fac parte toţi acei oameni care nu cred în tine şi nu te sprijină în deciziile tale fiindcă nu te cunosc îndeajuns de bine. Ca să convingi oamenii să te susţină în deciziile pe care le iei, mai întâi trebuie să rezonezi cu ceea ce simt ei.

Aşa după cum „somnul raţiunii naşte monştri” (Francisco de Goya), tot aşa raţiunea pură fără sentimente nu poate exista.

Străduieşte-te să ajungi în adâncurile sufletelor pe care le conduci. Nu e suficient să etalezi o perspectivă ce corespunde cu viziunea şi interesele tale personale, ci în primul rând e necesar să sădeşti în sufletul lor credinţa că îi dirijezi în folosul lor.