Colecţionarul de suflete

On Aprilie 17, 2010, in Lideri si atitudine, by Neculai Fantanaru

Un om a cărui singură preocupare este să te mulţumească şi să-ţi dea ascultare, este un suflet pe care îl stăpâneşti cu desăvârşire. Dar unui om care te-a cuprins în generosul său suflet îi eşti dator să-l preţuieşti şi să-l călăuzeşti spre împlinirea dorinţelor comune.

Expediţia pe schiuri de la Polul Nord

Primăvara veni iute. Fram, care ajunsese la 83º20' latitudine nordică, era acum înconjurat de întinderi mari de gheaţă. Nansen, căpitanul vasului, căruia de mult i se născuse dorinţa de a încerca să atingă Polul Nord pe sănii trase de câini, convocă într-o seară întregul echipaj pentru a-i comunica importanţa noii misiuni pe care trebuie să o ducă la îndeplinire cu orice preţ, în numele ştiinţei. Toţi îl ascultară încordaţi. După ce îşi făcu cunoscut în detaliu planul, Nansen anunţă că numai o singură persoană poate să pornească în această călătorie cu el. Dar cine să fie aceea persoană? Căci toţi cei doisprezece subordonaţi ai săi, care îl iubeau şi îl respectau cu ardoare, se oferiră voluntari.

Decis încă de mult, Nansen făcu următorul anunţ:

- M-am gândit să-l iau ca tovarăş de drum pe Johansen, omul potrivit din toate punctele de vedere. Este un schior excelent şi este fără egal în ceea ce priveşte rezistenţa.

Apoi privirea pătrunzătoare a lui Nansen, care avea puterea să transmită oricui o doză importantă de curaj, se îndreptă spre Johansen pe care îl preveni:

- Înainte de a te hotărî la un asemenea pas, gândeşte-te bine Johansen! Cântăreşte lucrurile o zi, două, şi numai după aceea să-mi dai răspunsul definitiv.

Dar nici bine nu apucă Nansen să termine ce are de spus că Johansen, considerând o mare cinste alegerea propriei persoane, i-a răspuns cu înflăcărare:

- Nu e nevoie să mă mai gândesc căpitane, te voi urma oriunde!

Un suflet cuprins de înflăcărare

Se întâmplă rar, remarca odată scriitorul Alexandre Dumas, ca un lucru dorit cu înflăcărare să nu fie apărat cu înflăcărare de cei ce vor să-l capete.

Nespusa bucurie care l-a însufleţit pe Johansen a fost mai grăitoare decât orice vorbe şi, dublată de un optimism debordant în ceea ce priveşte viitorul, l-a îndemnat să se avânte cu mult curaj într-o aventură în care ar fi putut muri în fiecare clipă, ucis de urşi polari, de gerul cumplit sau de inaniţie. Nici că-şi putea găsi Nansen un tovarăş mai bun, fiindcă în expediţia pe schiuri de la Polul Nord, Johansen s-a dovedit a fi de mare ajutor.

Acceptând degrabă propunerea lui Nansen, fără să mai stea pe gânduri, Johansen a vrut să-i arate acestuia că doreşte din tot sufletul să fie ajutorul lui numărul unu, mâna lui dreaptă, omul cel mai de încredere, exprimându-şi astfel admiraţia şi respectul deosebit pe care îl nutrea pentru el. Cu ce nerăbdare şi cu ce mândrie a aşteptat Johansen acest moment, momentul hotărâtor în care îşi putea dovedi devotamentul.

Cum oare să nu fie cuprins de emoţii puternice când, dintr-un echipaj foarte experimentat, din atâţia oameni curajoşi care erau gata să treacă, cum se spune, prin foc şi apă pentru conducătorul lor, numai unul singur, el, Johansen, a fost ales să-i fie tovarăş de drum lui Nansen? Un singur lucru poate spori stima şi respectul adânc al oamenilor pentru liderul lor, şi anume onoarea de a fi alături de el într-un moment foarte important.

Oare ce influenţă ciudată îi aduce pe oameni în starea în care ar accepta să se avânte în necunoscut, chiar spre moarte, cu o patimă năprasnică? Căci atunci când te afli nopţi întregi, zile de-a rândul, luni întregi într-un ţinut izolat, azvârlit în neant, poţi fi cuprins de o groază teribilă din care să nu poţi să-ţi mai revii după ce priveşti îndelung împrejurimile nesfârşite de gheţari şi zăpadă. Totuşi o forţă misterioasă l-a îndemnat pe Johansen să participe la această misiune fără precedent, aceea de a atinge Polul Nord pe schiuri doar în doi oameni.

Numai un conducător foarte bun renaşte în sufletul oamenilor acea înflăcărare care îi determină să-l urmeze mereu

Nemăsurata admiraţie pe care o nutresc oamenii pentru conducătorul lor îi determină să-şi adune tot curajul şi să-l urmeze până la capăt cu o înflăcărare nestăvilită. Johansen n-a uitat niciodată ce curaj sublim a dovedit Nansen atunci când a străbătut pe schiuri primul Groenlanda, ţara aspră, necercetată până atunci, stabilind un record nebănuit. N-a uitat niciodată faptul că doisprezece ani în şir Nansen a ieşit învingător în concursurile de mare fond, că a fost campion al lumii la patinaj viteză, fiind acoperit de glorie şi onoruri.

Fără nicio îndoială Johansen ar fi fost în stare să-şi dea chiar şi viaţa pentru Nansen, într-atâta recunoştinţa lui simţea nevoia de a izbucni, şi de aceea a acceptat fără şovăială să-l urmeze în lunga şi primejdioasa călătorie spre Polul Nord. Căci un om a cărui merite sunt bine cunoscute de toată lumea, care a căpătat un renume atât de strălucit nu poate fi decât un om înzestrat cu mari calităţi, un om puternic care poate să treacă peste orice bariere, care e în stare să depăşească orice limite.

Colecţionarul de suflete

Un lider trebuie să-şi aleagă cu grijă „ajutorul” sau „ajutoarele”, ceea ce se poate realiza doar printr-o cunoaştere îndelungată, o colaborare permanentă şi implicit prin cunoaşterea eurilor cu personalitate puternică care-l înconjoară. Prin urmare, liderul trebuie să fie un veritabil „colecţionar de suflete” prin selectarea şi recrutarea cu atenţie a oamenilor şi cunoaşterea lor profundă.

Iar cu cât oamenii vor fi mai atraşi de personalitatea liderului, de ideile şi planurile sale, cu atât liderul va avea o mai mare influenţă asupra lor şi cu atât ei se vor mobiliza mai bine în vederea atingerii scopurilor comune.

 

Note: A. Talanov - Nansen, Editura Tineretului, 1961.