Colecţionarul de tablouri

On Ianuarie 04, 2012, in Leadership de durata, by Neculai Fantanaru

Integrează în leadershipul tău un plus de măreţie consolidând tot ceea ce este esenţial la tine.

Spre sfârşitul filmului “Pretty Woman (1990)”, multimiliardarul Edward Lewis, al cărui singur “dar” erau legăturile imposibile, îi propune lui Vivian Ward (dama de companie pe care o plătise să-şi petreacă săptămâna cu el) să mai rămână o noapte. Dar de ce ar accepta ea această propunere? De ce să-şi facă în continuare iluzii? Oricum trebuiau să se despartă definitiv. Aşa că îi respinge propunerea:

- Uite Edward, mi-ai făcut o ofertă tare bună. Şi în urmă cu câteva luni aş fi acceptat, nici o problemă. Dar acum totul e diferit şi tu ai schimbat asta. Şi nu o poţi schimba înapoi. Vreau mai mult...

În timp ce-şi făcea bagajul, în gândul ei, Vivian parcă îşi spunea: “Da, vreau mai mult! Căci te iubesc! Căci tu eşti pentru mine mai frumos, mai bun şi mai mare decât toate fiinţele! Aş vrea să împart toată viaţa fericirea cu tine. Doar cu tine. Nu vreau să te pierd, însă ştiu că trebuie să stric clipele de supremă fericire pe care mi le-ai oferit, pe care Dumnezeu mi le-a dat în schimbul rugilor mele necontenite.

Dar a fost doar o clipă. Trebuie să fiu puternică şi să fac acest pas. Şi să uit de tine, de generozitatea şi bunul tău gust – care mi-au inundat întreaga fiinţă; să uit de toate supărările, să uit de mine însămi, să uit de tot ce mi-a îngăduit viaţa cât am fost a ta – da, a ta şi numai a ta; să nu îmi mai leg inima de nicio speranţă, să uit că m-am simţit o clipă cea mai frumoasă şi mai admirată femeie din lume, să uit că ai fost totul pentru mine şi să te şterg definitiv de pe lista dorinţelor mele. Şi să mă transform iarăşi în ce-am fost, într-o biată prostituată, şi să mă reîntorc la o viaţă fără emoţii, fără sentimente, fără conţinut.”

Îţi acorzi timpul necesar pentru a-ţi consolida propria “casă”?

Un lider manifestă tot interesul faţă de leadership dacă realizările şi succesele sale reflectă cât mai cuprinzător propriile sale competenţe. În lumina a ceea ce este el cu adevărat şi a ceea va deveni, el îşi pune toate însuşirile, toate resursele, toate cunoştinţele în slujba unui tip de leadership care militează în primul rând pentru bunăstarea lui.

Multimiliardarul Edward Lewis era un astfel de lider. El practica un leadership realist, bazat pe politici prudente, pe eficienţă, pe principii de leadership şi pe strategii, pe abordări pragmatice, pe prognoze - pe modul în care era el de fapt, tipic unui businessman adevărat. Însă pentru asta nimeni nu i-a premiat vreodată valorile!

Căci atunci când vine vorba de valori, Lewis era asemenea un constructor excelent care ridică şi edifică o mulţime de clădiri, dar care nu-şi găseşte niciodată timpul necesar să-şi consolideze propria lui casă. El integrase în leadershipul său numai acele valori care îi susţineau performanţa managerială optimă, însă aceste valori nu aveau vibraţia potrivită pentru a răspunde anumitor circumstanţe prin emoţii. În cuvinte mai simple, el nu avea niciun ideal sentimental.

Acțiunea de a investiga propria ta fire și rezultatul ei

Ca lider, Lewis ar fi trebuit să pună temelia structurii sale emoţionale, să facă munca de restaurare propriu-zisă a trăirilor sale sufleteşti, accentuând sentimentele sale caracteristice. Această investigare şi evaluare graduală a firii sale l-ar fi ajutat să se apropie atent de leadershipul de calitate – care are integrat nişte elemente emoţionale cu potenţial deosebit.

Valorile tale merită premiate? Eşti capabil, prin leadershipul tău, să cuprinzi intensitatea şi dimensiunea umană? Poţi să percepi impulsul interior al celorlalţi oameni - tot aşa cum doctorul percepe prin senzaţii tactile tensiunea arterială sau cea musculară a pacienţilor?

Nu cred că vei reuşi să stabileşti şi să menţii legăturile cu ceilalţi oameni dacă nu strângi laolaltă toate acele forţe emoţionale dinăuntrul tău care pot acţiona pozitiv asupra lor. Dacă le izolezi, dacă le ignori nu vei putea să întinzi punţi între aspiraţiile tale şi ale lor – vei rămâne doar un colecţionar zgârcit între tablourile sale, uitându-se ţintă la ele cu o poftă nesățioasă aproape tot timpul. Astfel se va deschide în propriul tău destin acea prăpastie ameninţătoare care te va despărţi de tot ceea ce este cu adevărat esenţial la un lider: forţa sufletească.

Colecţionarul de tablouri scoate în evidenţă punctele tale forte sau punctele tale slabe. Depinde de cât de mult te ataşezi de “arta” pe care o admiri şi în care îţi investeşti valorile. Arta care te defineşte reflectă mai mult însuşirile tale manageriale sau emoţionale?

Îi tratezi pe oameni ca pe nişte tablouri cu valoare diferită? Sau ca pe nişte tablouri extrem de valoroase care îţi încântă şi îţi încălzesc sufletul? Sau ţi-a propus să fii atât de zgârcit încât să-i tratezi ca pe nişte tablouri care nu exprimă nimic?

Reperul de suflet al “colecţionarului” Edward Lewis a fost Vivian. La tine e nevoie de un “reper” care să-ţi cultive respectul faţă de valorile morale pe care se sprijină leadershipul de calitate?

Concluzie: Un lider trebuie să îmbine armonios “elementele tehnice” ale leadershipului său cu elementele ce ţin de aspectele sentimentale ce apar ca urmare a relaţiilor interumane. Un lider căruia îi lipseşte măreţia nu este altceva decât un colecţionar de “euri”, a căror valoare nu le cunoaşte şi nici nu le pune în valoare. A gândi strict tehnic nu-ţi aduce niciun beneficiu, dar valorificând resursele umane poţi continua ceea ce ai început, iar succesul va fi de partea ta.