Cum se nasc faptele mari

On Ianuarie 25, 2009, in Leadership total, by Neculai Fantanaru

Pune-ţi la încercare performanţele fără să practici un leadership opus oricăror forme de excelenţă.

Ai urmărit partea a patra a filmului „Indiana Jones”? Este un film excepţional pe care ţi-l recomand cu toată încrederea. O replică din film mi-a atras în mod special atenţia. La un moment dat, Indiana Jones împreună cu fiul său intră accidental cu motocicleta într-o bibliotecă şi se răstoarnă.

Înainte de a se urca din nou pe motocicletă şi de a-şi continua drumul, un student îl recunoaşte pe Indiana (care era profesorul său favorit) şi îl întreabă ceva legat de un anumit model de cultură a lui Hardgrove.

Fiindcă nu avea deloc timp de pierdut, Indiana Jones îi răspunde pe fugă studentului foarte preocupat cu studiul:

- Lasă-l pe Hardgrove... Pentru a putea deveni un bun arheolog, trebuie să ieşi din bibliotecă!

Te închizi într-un cocon?

Leadershipului de calitate i se opune în mod logic şi firesc tot ceea ce poţi ignora prin cunoaştere. Cunoaşterea îţi furnizează o doză importantă de imaginaţie, îţi dă un imbold de performanţă, îţi dă libertate de gândire, dar în acelaşi timp îţi poate îngrădi libertatea de mişcare şi iniţiativele. Dacă cunoaşterea nu este folosită la capacitate maximă, dacă este lipsită de o aplicativitate practică – atunci este tot atât de inacceptabilă în leadership cum este un laptop fără tastatură pentru un informatician.

Acest tip de cunoaştere – inactivă, mai mult de design - poate conduce la o falsificare a realităţii, la îngrădirea abilităţilor tale practice de care nu eşti pe deplin conştient sau pe care nu le-ai pus la încercare. Şi dacă îţi faci o mândrie din această cunoaştere statică, aşa cum câte un începător de arte marţiale pretinde să fie admirat pentru faptul că îşi educă mintea şi voinţa, care e însă totdeauna mult subiectiv din punct de vedere al performanţei – s-ar putea să te trezeşti fără un punct de sprijin, s-ar putea ca reuşitele tale să se transforme într-un şir lung de amăgiri.

Cunoaşterea fără o bază morală şi fără o atitudine practică conduce la un leadership formalist, dacă putem spune aşa (sub orice formă a lui, de la concret la abstract, de la ceva palpabil la ceva aparent); este o problemă de responsabilitate până la urmă, căci astfel apare ca un leadership nerealist, mediocru, opus oricăror forme de excelenţă.

A dispune de multă cunoaştere fără a o utiliza în mod corespunzător în practică este ca şi cum te-ai închide într-un cocon. Doar capul îţi mai rămâne afară. Picioarele, mâinile, inima îţi sunt îngropate, inutilizabile. Cu ochii închişi, te arunci în hibernare – un fel de formă de viaţă suspendată despre care ştii că s-ar putea prelungi la nesfârşit.

Ai curajul să-ţi evaluezi nivelul de excelenţă punându-ţi în practică cunoaşterea? Sau îţi suspenzi leadershipul din funcţia de bază pe care trebuie s-o îndeplinească?

Teoria se asimilează numai prin practică

Îţi sugerez să urmezi şi tu sfatul lui Indiana Jones: treci la acţiune, nu pierde vremea inutil stând numai cu nasul în cărţi. Nu vei putea niciodată să ajungi un lider adevărat, nu vei reuşi niciodată să realizezi fapte măreţe, demne de atenţia şi admiraţia tuturor oamenilor, dacă nu eşti dispus să îţi petreci o mare parte din timp pe teren. Din cărţi poţi afla nespus de multe lucruri, poţi asimila numeroase cunoştinţe - însă rezultatele le poţi obţine numai prin punerea lor în practică.

Gândeşte-te la orice realizare celebră înfăptuită de un singur individ sau de un grup de indivizi. De exemplu la piramida lui Kheops. Nu trebuie să te documentezi prea mult ca să realizezi că, pentru a se putea construi acest monument rămas pentru eternitate, a fost nevoie de mai mult decât de cunoştinţe tehnice solide. A fost nevoie de punerea în practică a cunoştinţelor teoretice, a planurilor concepute minuţios de către specialişti. De altfel, nicio operă valoroasă nu ar fi putut fi vreodată realizată dacă artiştii s-ar fi rezumat doar la asimilarea cunoştinţelor.

Punerea în practică a cunoştinţelor îţi oferă cea mai bună ocazie de a-ţi transforma leadershipul într-o capodoperă, într-o comoară nepreţuită. Însă cu cât obiectivele tale sunt mai ambiţioase, cu atât va fi nevoie de mai multă practică susţinută. Prin urmare, implică-te cu mai multă convingere în rolul activ si esenţial pe care îl ai în sprijinirea leadershipului pe care îl practici, dacă vrei într-adevăr ca el să evolueze. Îţi vei putea îndeplini obiectivele numai dacă vei fi dispus să te implici cu mai mult sârg în munca practică din teren.

Îndrăzneşti să părăseşti zona de confort?

Napoleon Bonaparte, care a petrecut o lungă perioadă de timp pe câmpul de luptă, spunea: “Nu ajunge să-i cunoşti pe oameni din cărţi ca să-i studiezi, trebuie să trăieşti cu ei”.

Succesul lui Napoleon s-a datorat în mare parte punerii în practică a cunoştinţelor dobândite, a ideilor valoroase obţinute din cărţile vremurilor de atunci. Dar studierea cărţilor n-a însemnat pentru el decât punctul de plecare pentru dezvoltarea abilităţilor şi competenţelor de lider. Căci pentru a câştiga o bătălie el a trebuit să părăsească zona de confort şi să lupte de multe ori în prima linie cu infanteria.

Napoleon n-ar fi putut câştiga în veci o bătălie şi n-ar fi putut ajunge niciodată un geniu militar dacă ar fi rămas doar cu... teoria.

Pune-ţi la încercare performanţele fără să practici un leadership nerealist, opus oricăror forme de excelenţă.