Darul maestrului Durer

On Aprilie 28, 2010, in Leadership plus, by Neculai Fantanaru

Numai un om care, printr-o mentalitate sănătoasă şi prin iscusinţa sa reuşeşte să însufleţească spirite  şi să schimbe destine, numai acel om are aptitudini reale de lider.

Nici pentru Mikael, nici pentru prietenul său Antti nu se sfârşiseră încă necazurile. Trecuseră prin multe împreună, avuseseră parte de multe suferinţe. Dar într-o zi, în călătoria lor, au poposit în oraşul Nürnberg, unde l-au cunoscut pe maestrul Dürer, un bărbat cu mare faimă, un desenator desăvârşit, iar pe deasupra un om de o înaltă erudiţie, căruia până şi principii căutau să-i intre în graţii. În ciuda faptului că avea o aparentă simplitate în vorba domoală, îi domina pe cei din jurul lui prin inteligenţă, talent şi cunoştinţe.

Aproape o zi întreagă Mikael a stat de vorbă cu maestrul Dürer care i-a povestit despre toată învăţătura acumulată, despre filozofia sa de viaţă, despre viziunea sa. La despărţire maestrul i-a dăruit trei gravuri, pe care le-a autentificat cu semnătura sa, alături de care i-a scris numele său. I-a mai dat şi o scrisoare de recomandare pentru pictorul Tiţian, sfătuindu-l să-l viziteze atunci când va ajunge la Veneţia. Şi, în sfârşit, cu o bucurie care-l uimi pe tânăr, maestrul îi spuse, înainte de a-şi lua rămas bun:

- Mikael, tu ai ochi care pot înţelege mesajul artei, e un dar pe care l-ai primit de la Dumnezeu şi pe care ar trebui să nu-l neglijezi niciodată, ci să-l dezvolţi ori de câte ori ţi se iveşte prilejul.

Sfatul maestrului Dürer a contat mult, făcându-l pe Mikael să înţeleagă de ce e mai bine să privească lucrurile din jur cu mai mult interes, cu mai multă atenţie, cu dăruire şi bucurie, la fel ca un artist adevărat. De atunci Mikael a început să privească totul în jur cu alţi ochi. Viaţa lui a devenit mai bogată când a început să aprecieze frumuseţea formelor, a proporţiilor şi culorilor, şi frumuseţea lucrurilor din jur.

Dar marele dar pe care Mikael l-a primit de la maestrul Dürer, pe care l-a preţuit ca pe un om extraordinar, a constat în aceea că i-a deschis o perspectivă nouă asupra vieţii, asupra lucrurilor importante şi definitorii pentru existenţa lui, asupra lumii, asupra viitorului, transmiţându-i o stare de linişte interioară. Practic l-a învăţat să trieze ceea ce este cu adevărat important de ştiut şi de înţeles pentru evoluţia lui, de ceea ce poate fi lăsat deoparte.

Întâmplare sau providenţă?

Mikael a avut prilejul să cunoască un excepţional artist pe care întâmplarea i l-a scos în cale şi pe care nu a mai avut prilejul de a-l revedea vreodată. Căci, aşa cum un pacient aflat în suferinţă are nevoie de un doctor foarte bun care să-i facă o analiză, să-i zică de ce boală suferă şi apoi să-l trateze corespunzător - tot aşa Mikael, a cărui viaţă se cufunda de ceva vreme într-o stare profundă de apatie şi depresie, din cauza atâtor necazuri prin care trecuse, tot aşa şi el avea mare nevoie de cineva care să-i acorde sprijin moral şi sufletesc şi care să-l scoată din starea în care se afla.

Antti era un bun prieten, devotat şi cumsecade, dar nu un vizionar, nu un deschizător de drumuri, nu un mentor desăvârşit care, cu interes şi o încredere deplină, să fie în stare să-i deschidă la fiecare pas ochii către un orizont mai larg, sporindu-i în acelaşi timp pofta de viaţă.

Stăpânit de o putere superioară

Decât o mentalitate ieftină, mai bine una sănătoasă. Maestrul Dürer era, pe lângă un artist desăvârşit, un om cu o conduită morală ireproşabilă, un om cu idealuri înalte, foarte cultivat, foarte talentat, şi cu multă bunăvoinţă, care a redeşteptat în Mikael, într-un timp foarte scurt, setea de cunoaştere, setea de viaţă, ajutându-l să se descotorosească de o mare parte din imperfecţiunile pe care le avea. Folosindu-se de darul neaşteptat, nesperat, uluitor al maestrului, acela de a vedea viaţa mai mult în culori decât numai în alb şi negru, de a aprecia frumuseţea lucrurilor din jur, Mikael şi-a recâştigat optimismul şi voinţa de altădată, păstrându-şi în inimă un strop de speranţă privind viitorul lui destul de incert.

Nu poţi vedea lumea întreagă dacă orizontul îţi este limitat la lărgimea unei străzi. În orice clipă poţi învăţa ceva nou cu condiţia să vrei şi să ai pe cineva alături de tine care să te sprijine emoţional şi care să-ţi dea sfaturi atunci când ai nevoie, mai ales când treci prin momente grele, mai ales atunci când nu înţelegi anumite lucruri sau nu te poţi hotărî în privinţa unei direcţii de urmat.

Un astfel de om, un mentor, trebuie să fie numaidecât o persoană extraordinară, o fire luminată, măreaţă prin gândirea sa individuală, cu o putere de convingere uluitoare, de la care poţi învăţa cu mult interes şi bucurie să priveşti totul cu ochi buni şi cu multă încredere. Iar cu înflăcărarea pe care o pune un om în toate, şi ţinând seama de lucrurile cu adevărat importante, să-ţi stabileşti nişte scopuri înalte şi, cu putere în suflet, să cauţi să le atingi.

Darul maestrului Dürer nu este altceva decât o uşă deschisă spre o altă perspectivă, spre un alt fel de viitor la care poţi ajunge urmând alte căi, uneori mai puţin bătătorite, iar alteori necunoscute şi neştiute de nimeni. Este foarte util să-ţi găseşti un mentor care să-ţi deschidă această uşă spre un viitor alternativ, poate mai bun, şi, la fel, este foarte important să ştii să asculţi şi să înţelegi tâlcul cuvintelor acestui mentor.

 

Nota: Mika Waltari - Mikael Karvajalka, Editura Polirom, 2005.