Omagiul adus vieții de pe înălțimile eternului

Demonstrează-ți superioritatea conștiinței tale, înlăturând influențele distructive ale oscilațiilor propriilor tale trăiri.

Încă o dată privirile lor se întâlniră la petrecerea tatălui ei, marele om de afaceri Bill Parrish. Susan se apropie de Joe cu acea bucurie pe care o simte o femeie împlinită în fața iubitului ei, păstrând adânc în suflet imaginea primei lor întâlniri. Joe simți atingerea privirii ei de parcă un fluture i s-ar fi așezat pe piele, trezindu-i toate emoțiile pe care le credea amorțite de trecerea timpului.

- Îți amintești dimineața aceea la cafenea, Joe? Ai spus: "Ce e rău în a avea grijă de o femeie care are grijă de tine?"

Dar în sufletul ei parcă îl implora: “Inimă nobilă, spirit înalt, te conjur, în numele dragostei pe care mi-ai dăruit-o, înlătură-mi prin vreun semn, prin vreo revelație oarecare, acest strop de îndoială apăsătoare care simt cum mă cuprinde ! ”

- Am spus eu asta? întrebă el cu spaimă în suflet.

Sinceritatea care precede trezirea conștiinței este o palidă încercare de a-ți recunoaște adevărata menire și adevărata identitate acolo unde credința într-un sine separat nu poate trece de la blestem la binecuvântare.

O clipă Joe căzu pe gânduri, ca și cum acea rămășiță de amintire îi atinse cele mai ascunse corzi ale existenței, accentuându-i durerea și mărindu-i tristețea. Simți dintr-o dată o furnicătură în tot trupul, izvorâtă din adâncul propriei gândiri, acel tremur, acel zgomot aproape insesizabil, acel freamăt al conștiințe curate.

Pentru prima oară trebuia să fie sincer cu el însuși și față de Susan. Și să-i spună adevărul. Că el era etern. Iar ea, doar o muritoare. Dar oare cum ar fi reacționat ea la aflarea adevărului? Avea acum răgazul să-și cerceteze rapid judecata, să facă apel la toate simțurile, la singura fărâmă de emoție care, pentru prima oară în milenii de existență, i-a dat de gol bunătatea.

În finalul filmului “ Meet Joe Black (1998)”, Prințul Întunericului, întristat de sentimentele de iubire ale lui Susan, îl învie pe adevăratul Joe – aducând astfel un omagiu vieții de pe înălțimile eternului pe care îl stăpânea nemijlocit.

Poți să te manifești prin nevoia de a te simți superior și de a domina un individ, luând în considerare contradicția care se creează din ceea ce ai fost anterior și ceea ce piere în tine?

Indiferent de împrejurări, conștiința curată apare ca o izbândă, uneori după multe etape de confruntare cu tine însuți. Iar această izbândă se întâlnește destul de rar, în genere numai la oamenii care adăugă semnificație vieții lor, făcând ceva care contează cu adevărat pentru ceilalți.

Filozoful francez Albert Camus nota: “ Măreția unei credințe se măsoară cu îndoielile ei." Tu poți să înfăptuiești ceva împotriva unor principii profunde, împotriva unei conștiințe care știe ce este binele? Te îndoiești de acuratețea credinței tale? Preferi să controlezi și dirijezi totul de la distanță depășind oricare limite impuse de imaginea și respectul de sine, indiferent de împrejurări?

A-ți încălca conștiința, lăsând-o să radieze sentimente impure, care dezbină și creează incertitudini în rândul celor din jur, este ca și cum ai coborî în stația de tren care nu trebuie.

Călătoria spre dezvoltarea personală o vei face prin rute ocolitoare, vei explora “teritorii” necunoscute – sentimente, emoții, trăiri. Și nimeni nu va avea grijă să-ți spună unde să cobori. Trebuie să-ți dai tu seama unde trebuie să te oprești și cum să-ți hrănești sufletul odată ajuns la destinație.

Numai conștiința îți va putea spune cum e mai bine. Însă emoțiile negative te vor împiedica să te conectezi la conștiința ta curată, ținându-ți ochii închiși, despărțiți de lumea pe care o poți recunoaște cu ușurință drept aliată și care îți poate servi ca punte spre un nivel superior de cunoaștere de sine.

A fi sincer cu tine însuți în raport direct cu parametrii conștiinței înseamnă să exprimi un adevăr care te face special - în amintirea celui ce ce-ai fost, înainte de a te elibera de un trecut care te provoacă să reînveți constant ce înseamnă momentul prezent.

Omagiul adus vieții de pe înălțimile eternului exprimă capacitatea de a-ți asculta glasul conștiinței, percepând modificările stării interioare de-a lungul unei perioade de timp.

Ca și lider, preocupările tale trebuie să graviteze cu precădere în jurul stărilor de conștiință, sau mai bine zis în jurul imaginii și personalității tale care reflectă propriile tale defecte sau calități, de care ești sau nu conștient.

Dacă trăirile negative continuă să te acapareze în ciuda oricărei încercări de a scăpa de ele, atunci conștiința ta nu va fi niciodată de partea ta și nu va fi niciodată împăcată cu ceea ce vei face.

A fi cuprins de remușcare înseamnă să-ți plimbi mintea la scenele trăite în trecut, într-un mediu plin de strălucire, ispășindu-ți greșeala de a-ți fi părăsit adevărata identitate pentru cel ce-ai devenit.

Așa cum organismul uman reușește să-și păstreze aproape constantă temperatura, chiar dacă temperatura mediului extern suferă variații foarte importante - tot așa și tu, ca să-ți menții conștiința curată, și pentru ca ea să accepte adevărul a ceea ce ești, trebuie să-ți păstrezi constantă “cantitatea” de emoții pozitive ce se produce în tine odată cu învingerea slăbiciunilor - chiar dacă mediul în care îți duci existența îți influențează personalitatea, chiar dacă trăirile tale suferă variații importante.

Demonstrează-ți superioritatea conștiinței tale, înlăturând influențele distructive ale oscilațiilor propriilor tale trăiri.