Principiul schimbării

Dacă ești nemulțumit de realitate, modelează o alta. Dacă nu poți, modelează-te pe tine.

Dacă ești un admirator al actorului Robert De Niro, atunci precis ai văzut filmul „Stanley & Iris (1989) ”. Iris, o văduvă cu doi copii, încearcă să-și refacă viața și să trăiască în așa fel încât să-i fie bine. Nu-i este însă deloc ușor să se descurce singură, iar ca simplu lucrător într-o secție de patiserie salariul nu-i ajungea pentru toate cele trebuincioase.

Dar totul se schimbă când îl cunoaște pe Stanley, un simplu bucătar. Între ei se stabilește o relație de prietenie. Însă Stanley are un mare cusur: nu știe să scrie și să citească. Din acest motiv este concediat și nevoit să-și caute un alt loc de muncă. El își dă seama că realitatea nu o poate schimba. Fără să știe să scrie și să citească nu va putea ajunge niciodată prea departe. Peste tot, oriunde își va căuta un loc de muncă i se va reproșa, iarăși și iarăși, același lucru: că este analfabet.

Îți exprimi intenția de a fi o lecție de viață pentru ziua de mâine, găsind acea unică rațiune de a fi "COMPLET" în centrul unei creații în care se imprimă nuanțele propriului caracter?

Stanley e prea lucid ca să nu-și dea seama că viața lui se risipește, că se sacrifică zadarnic, că lumea de vis la care râvnește cu atâta ardoare și convingere se îndepărtează tot mai mult de el. Nemulțumit de realitatea în care se zbătea zilnic, nedorind să se izbească mereu de refuzuri si concedieri, decide să se schimbe el însuși. Așa că într-o zi, grație dorinței sale nemărginite de a trăi în fericire, apelează la Iris, căreia îi cere ajutorul. Iris acceptă cu plăcere să-l învețe să citească și să scrie, și în cele din urmă izbutește să-l învețe.

Totuși Stanley, deși fusese tot timpul analfabet, a avut o mare pasiune: să inventeze lucruri. Printre altele inventase un mecanism sofisticat de răcire a prăjiturilor. Iar pentru că a învățat să scrie și să citească a putut să-și valorifice invenția și să semneze un contract foarte bănos cu o companie la care a fost promovat foarte repede. Acum trăia într-o altă realitate, cea pe care și-a dorit-o dintotdeauna – o realitate în care totul devenea posibil.

Finalul filmului este senzațional. Stanley, se întoarce la Iris, căreia îi datora totul și pe care ajunsese s-o iubească enorm, o cere în căsătorie și îi propune să se mute cu el în noua lui casă.

Îți iei răgazul de a susține aspirația de înnoire a percepției de sine, măsurându-ți abilitatea de a fi complet prezent și conștient de ceea ce faci într-un moment anume?

A venit timpul să modelezi o lume nouă? Ce triumf pentru un om ca Stanley, să înfăptuiască imposibilul. Care a fost oare calitatea lui cea mai importantă? Cu siguranță voința. Iar dorința de schimbare i-a alimentat visurile. Impulsul său spre o altfel de viață, tot ceea ce a făcut pentru a-și schimba traseul existențial, i-a dat undă verde să-și urmeze visurile.

Cu alte cuvinte, el a învățat să aleagă înainte să culeagă. S-a concentrat asupra lucrurilor absolut necesare pentru că altă posibilitate de a-și schimba traiul nu era. Și-a dat seama că singura cale de a schimba realitatea era să se schimbe el însuși. Așa că și-a modelat strategiile și s-a adaptat noilor cerințe, aceasta fiind singura cale de a-și atinge scopurile.

Stanley este un exemplu excelent de persoană care a făcut ceea ce trebuie în viață. Atras până în adâncul ființei sale de dorința arzătoare de a-și îndeplini visurile și adânc influențat de dragostea față de Iris, a decis să pună capăt odată pentru totdeauna vieții anoste și chinuitoare pe care o ducea.

Percepția de sine are ca bază raportul direct care se stabilește între efortul de a da o nouă semnificație vieții și natura inclinațiilor intelectuale sau afective care te împing spre acțiune.

Momentul cheie când devii conștient de importanța înnoirii percepției de sine, odată cu revenirea în conștiință a necesității de a da un sens vieții, după felul cum ești atent la lecțiile oferite de eșecuri, se produce atunci când ai putința de a dobândi o nouă orientare prin intermediul unui câștig (material sau afectiv).

Fiecare om trebuie sa-si rezerve un moment pentru a reflecta de unde vine și încotro se îndreaptă. Iar dacă, după o atentă analiză, reiese faptul că direcția în care se îndreaptă nu este cea bună, atunci cu siguranță trebuie să se schimbe. Iar schimbarea vine întotdeauna din interior. Căci ca să schimbi lumea exterioară, soluția este aceea de a te schimba în primul rând pe tine însuți.

Viața nu este totdeauna roz așa cum ne-am dori fiecare din noi. Dar cu siguranță ne-o putem îmbunătăți dacă încercăm să ne schimbăm noi înșine.

Trezești ecoul propriul tău Eu ca să poți oferi vieții tale o nouă orientare?

Așa cum un pictor fascinat de expresivitatea mișcării atletice este capabil să sesizeze corpul uman și membrele sale în traiectoria de la un punct la altul, acolo unde fotografia instantaneu eșuează – tot așa și tu, ca să îți plasezi existența într-un alt context, ca să oferi vieții tale o nouă orientare, mai întâi trebuie să trezești ecoul propriului tău Eu. Adică să elimini orice tendință de diminuare a propriei tale valori, să-ți conștientizezi capacitățile, apoi să-ți stabilești ferm scopurile pe care vrei să le urmezi, căutând oportunități de dezvoltare chiar și acolo unde alții au eșuat.

Evaluează-ți în mod realist poziția față de factorii care ar putea influența negativ performanțele tale, reformulează-ți sistemul de valori eliminând acea oscilație între voință, abandon și îndoială - ca să-ți regăsești propria ființă, apoi impune existenței tale traiectoria spre accesul la un nou mod de a-ți manifesta potențialul.

Cineva spunea că fiecărui om îi este rezervat ceva mai bun în această lume dacă își modelează strategiile după care se ghidează în viața. Avea dreptate. Este absolut necesar să ne analizăm cu atenție caracterul și personalitatea și să aflăm unde suntem vulnerabili și care ne sunt calitățile care ne pot pune într-o lumină favorabilă.

Numai dacă vom înlătura punctele slabe și dacă ne vom dezvolta punctele forte vom izbuti să construim o realitate mai aproape de aspirațiile noastre.

Schimbarea pe care ți-o prilejuiește destinul pornește din sinceritatea inimii și se manifestă întotdeauna moral prin condițiile compatibile cu viziunea, inovarea și valorificarea cunoștințelor.

Principiul schimbării se referă la transformarea interioară profundă, din momentul în care conștientizăm potențialul nostru neexplorat, ca dovadă a faptului că evoluția personală este posibilă oricând. Dincolo de toate limitările aparente stă acea dorință arzătoare de progres, care îmbinată cu determinarea nestrămutată, creează ideea de renaștere spirituală. Așa că fiecare pas spre cunoaștere devine o victorie, devenind important pentru descoperirea și împlinirea propriului destin.