Dincolo de invizibil

On Noiembrie 10, 2009, in Leadership de vârf, by Neculai Fantanaru

Demonstrează-ţi înaltul potenţial de lider, fără să-ţi concentrezi resursele în jurul unei forţe care ţi-ar putea periclita integritatea.

Numai în rarele momente de inspiraţie s-au înfăptuit lucrurile măreţe. Toate marile descoperiri, cele mai importante invenţii ale lumii, tot ceea ce este esenţial şi durabil s-a făcut numai atunci când oamenii au conştientizat necesitatea schimbării. Poate că nimic din ceea ce ne înconjoară şi ne bucură ochii nu ar fi existat dacă oamenii de ştiinţă nu s-ar fi dedicat cunoaşterii avansate. Poate că dacă nu ar fi existat oameni puternici cu spirite puternice, exploratori şi vizionari, aventurieri şi curioşi, am fi rămas la stadiul de incertitudini. Poate că dacă nu ar fi existat gânditori şi filozofi, artişti şi meşteşugari am fi fost încă la stadiul epocii de piatră. Este o certitudine faptul că unii oameni poartă în ei germenele succesului, al reuşitei, al curiozităţii şi al cunoaşterii. De aceea ştiinţa şi cunoaşterea, conlucrând împreună, vor avansa mereu. Din ce în ce mai rapid. Astfel se vor atinge culmi nebănuite. Se vor stabili alte frontiere dincolo de orice fel de aşteptări.

Formula invizibilităţii

Fără nicio îndoială, una dintre cele mai mari descoperiri a tuturor timpurilor ar fi formula invizibilităţii. Un savant strălucit, care cunoaşte în cele mai mici amănunte tainele alchimiei transcendentale ar putea pătrunde misterul indescifrabil al invizibilităţii. El ar putea născoci o licoare magica a cărei compoziţie chimică să fie capabilă să interacţioneze cu fotonii pentru a crea efectul de invizibilitate. Desigur, diabolica licoare l-ar transforma peste noapte într-un om putred de bogat şi foarte cunoscut, însă probabil că invenţia sa nu ar putea fi scoasă la vânzare. Orice guvern ar cumpăra imediat formula şi ar ţine-o secretă. Evident, trebuie luată în calcul şi varianta în care savantul ar dori să ducă cu sine în mormânt secretele sale, iar extraordinara lui formulă să rămână necunoscută. Însă această posibilitate este cea mai puţin probabilă. Pentru că dorinţa cea mai mare a unui descoperitor este să-şi pună amprenta, într-o anumită măsură, asupra viitorului. Asupra întregii planete. Pe de altă parte din toţi aceşti ani irosiţi în muncă, trebuie cumva să fie răscumpăraţi.

În lumina cunoştinţelor actuale găsirea soluţiei invizibilităţii pare o utopie. Dar mâine cine ştie...

Cum ar arăta o companie condusă de un om invizibil?

Neprevăzutul se poate oricând întâmpla. Ce-ar fi dacă cineva ar descoperi formula invizibilităţii şi, să spunem prin absurd, un flacon care conţine licoarea magică ar ajunge pe mâinile unui manager?

Acesta ar duce flaconul la gură şi ar înghiţi cu lăcomie conţinutul făcându-se invizibil. La fel cum Gyges, pastorul din Republica lui Platon, se servea de puterile magice ale unui inel pentru a o vedea pe regină dezbrăcată, managerul se poate folosi de magica licoare pentru a-şi spiona, în primul rând, angajaţii. Să observe dacă sunt într-adevăr serioşi şi dacă îşi fac bine treaba, să afle ce vorbesc, cum îşi pierd timpul şi, dacă se poate, ce gândesc.

Ar avea darul de a fi pretutindeni. Ar putea să se strecoare fără nici un fel de probleme, fără să lase nici un fel de urme în cele mai bizare locuri şi să pândească fiecare gest, să asculte fiecare vorbă, să le cunoască angajaţilor cele mai intime secrete. Fiind invizibil puterea lui ar fi infinit mai mare. Ar putea apărea şi dispărea după bunul lui plac, la fel ca vrăjitorii, graţie baghetei lor fermecate. Aşa, ar putea avea cu adevărat compania la picioarele sale. Iar dacă este înzestrat cu simţul umorului s-ar putea amuza copios pe seama angajaţilor săi.

Cât de orbi ar fi, însă, angajaţii?

Ei nu şi-ar putea da seama nicicum că sunt urmăriţi îndeaproape şi ar continua să facă ce vor ei. Cine şi-ar putea închipui că cineva ar avea capacitatea să se sustragă privirilor lor? Chiar dacă sunt serioşi sau nu, chiar dacă sunt activi sau nu, chiar dacă sunt buni profesionişti sau nişte simpli salariaţi ajunşi acolo prin relaţii, cu toţii vor continua să facă ceea ştiu să facă cel mai bine. Unii vor sta, alţii vor munci. Până când? Până când omul invizibil va deveni din nou vizibil şi îi va sancţiona pe aceia pe care i-a prins pe picior greşit. Astfel s-ar ţese fără încetare, fără ca nimeni să bănuiască, soarta fiecărui angajat.

Pentru un manager care reuşeşte să păşească spre celălalt nivel, al invizibilului, totul se va concentra în jurul invizibilului: oamenii, lucrurile, faptele, obiceiurile, locurile, circumstanţele. Totul va fi văzut, auzit şi simţit prin prisma unei anormale curiozităţi. Căci automat cel care deţine formula unei substanţe pe care e suficient să o înghită ca să devină invizibil, devine în timp tot mai curios. Atât de curios încât va dori să afle şi să experimenteze tot ce se poate. Şi să vadă totul, chiar şi lucrurile care le ştie deja, dar dintr-o altă perspectivă: mai profundă, mai intensă, mai inspirată, mai misterioasă. Se va afla într-un continuu şi interminabil proces de căutare. Iar odată ce învaţă să se folosească de acest atu, nu va mai putea reveni niciodată la starea de normalitate.

Invizibilitatea este o forţă agresivă fiindcă violează intimitatea persoanelor, deci, care îţi periclitează integritatea. Dar este şi un drog de care devii destul de repede dependent. Ar fi chiar obositor, chiar şi pentru un manager să caute să afle pe această cale absolut totul despre angajaţii săi. În fond pe el îl interesează să meargă bine compania, randamentul oamenilor să crească, etc.

Concluzie: Dacă lucrezi într-o companie şi observi lipsa constantă a managerului, nu te culca pe o ureche, ci străduieşte-te să-ţi faci treaba la fel de bine ca în orice altă zi. Şi mai ales, ai grijă ce vorbeşti. Un adevărat manager îşi cunoaşte foarte bine subordonaţii şi ştie tot, absolut tot ce se petrece în compania lui. De la cel mai neînsemnat lucru până la cel mai important. Chiar dacă nu îl vezi, fii convins că el, cumva, se află acolo, lângă tine. Un manager adevărat, mai mult ca sigur, chiar dacă nu este invizibil în sensul propriu al cuvântului, ştie şi află lucrurile esenţiale care se întâmplă în jurul său.

Demonstrează-ţi înaltul potenţial de lider, fără să-ţi concentrezi resursele în jurul unei forţe care ţi-ar putea periclita integritatea.