Fragile

Tăcerea este ecoul cuvântului de care trebuie să se umple sufletul nostru.

Mă găseam în imposibilitatea de a începe ori de a sfârși un dialog cu mine însumi, blocat de prezenţa unei intrigi sentimentale semi-imaginare încărcată cu prejudecăţi, de care aş fi vrut să mă satur destul de repede. Dar o atare operaţiune implică în primul rând capacitatea de a putea selecţiona un mesaj valid de tip "How fragile I am" dintr-un şir întreg de posibilităţi de abandon în faţa neantului.

Vulnerabil în faţa celor nedorite, neaşteptate şi nemeritate, eram proiectat parcă în realitatea unei singurătăţi care dezechilibrează, debilitează şi descurajează orice tentativă de a trece peste ineditul unui gen de analiză a imaginarului care cere un demers nu aleatoriu, ci stăruitor. “Something in my mind will always stay: the reason of a previous effect, as its final cause.”

Acceptarea asta pasivă a unui răspuns din partea sensibilităţii mele prea complicate, durerii de a mă şti neglijat de voinţa divină, pendulării între vremelnic şi etern, între tăgadă şi credinţă, unde starea de compromis devine ceva obişnuit, s-ar fi putut traduce printr-un efort de creare a iluziei unei individualități aflate în căutarea aceluiaşi logos originar.

Lipsea doar prilejul declanşator pentru a produce în orice moment un accident, o apropiere de deşertăciunea acestei lumi, contrastând cu năzuinţele cele mai profunde ale unui rătăcitor în pustiu born beneath an angry star.

Perhaps this final act was meant to clinch a lifetime's argument. Era mai degrabă o contrapunere de monologuri, întotdeauna o cale pentru creativitate, dar nu și pentru pragmatism. O practică a cercetării cunoașterii superioare prin examinare experimentală, arta de a crea o lume din nimic, o formă de comunicare în nuce, pentru că înseamnă să găseşti răgazul şi exigenţa unei adânciri în durerea adevărurilor lăuntrice, fiind nedespărţit de stăruinţa în trăirea tragediei consecvenţei artistice.

Leadership: Tratezi cunoaşterea într-o relaţie personală şi reciprocă a celor două dominanţe: manifestarea gândurilor înţelepte și forma de exprimare artistică?

A experimenta noi forme de exprimare artistică înseamnă să dai cuvintelor forță, culoare, substanță, greutate, pe care puțini reușesc să o facă. Alege cu grijă reprezentarea pe care vrei s-o dai cuvintelor pe care le folosești în contextul fuziunii cu Dumnezeu, trăirea de reciprocitate prin care Tu şi Fiinţa transcendentă se influenţează reciproc.

Gândeam că totul din mine este reversul scrisului limpede, dovada sensibilităţii faţă de ineditul unui aparent pustiu bogat în semnificaţii, de-a pururi o flacără a vieţii. Acceptarea unei clipe de "acum" păstrând solemnitatea unui moment prin care mi se dezvăluia cunoaşterea superioară într-o cu totul altă formă decât cea care era aşteptată. Eram asemenea unui scriitor resemnat la postura de observator căruia nu-i rămâne decât cultul detaliului cotidian şi hipertrofia descrierilor.

Dar întotdeauna din ascunsul de nepătruns al minţii poate să răsară nemurirea momentului sublim, o ilustrare frapantă a mentalităţii ce îşi are replica în imaginarul literar, un avantaj al introducerii în cele ce se săvârșesc în realitatea unei întâlniri cu Dumnezeu a cărui forța de perpetuare a creaţiei, de reinventare a materiei, depășește cadrul teoretic al rândurilor de faţă. Această inteligenţă absolută crează spaţiul logic al elementelor conceptuale care nu degenerează însă în mărcile nonsensului absolut deoarece înfăptuieşte imaginaţia productivă.

Cel puţin, privind din interiorul scrisului care face din abundenţa gândurilor fugare un mod de a mă concentra asupra a ceea ce nu ştiam că ştiu, din ampla deschidere a ochiului sensibil şi a minţii analitice, mă socoteam împlinit prin aplicarea unor experienţe acumulate în subconştient ce ieşeau la iveală ca intuiţie a universalului în individual.

Leadership: Poziţia ta faţă de decizia de a fixa un reper de orientare spre o altă modalitate de stimulare mentală, aparţine unui rol de tip "instanţă de vinovăție"?

Intuiţie care stabilea în acelaşi timp structura limbajului plastic-narativ, a modalităților netradiționale de exprimare, principiile care stau la baza lui, comparativ cu limbajul verbal. Poziţia mea faţă de asumarea unui rol de tip "instanţă de vinovăţie" fiind aceea de înfăptuitor al Marii Opere care încearcă să unifice lumea cuvântului scris cu planurile şi gândirea lui Dumnezeu.

Încă mă simt vinovat, nu atât pentru ceea ce ştiu, cât pentru ceea ce mi se relevă din experienţele trăirii mistice, din înţelegerea sinelui în lumina relaţiei cu Dumnezeu, în acord cu voia Lui şi nu cu valorile lumii.

Aşadar, mă simt vinovat prin faptul că îngădui oamenilor să descopere adevărul unei credinţe pure, fiind materia ideii sau a reprezentării fanteziei în relaţie cu activitatea perceptivă. Ca și când aș fi fost închis într-un cocoon semi-întunecat care oferă protecție, dar nu hrăneşte.

Cu sârguinţă, îmi etalez capacitatea de a analiza un ansamblu complex de elemente, de relaţii sau principii, pentru a extrage asemănările şi deosebirile dintre ceea ce se vede şi ceea ce se ascunde, dintre realitatea exterioară şi imaginaţia prea activă care blochează orice iniţiativă. Sunt prea îngăduitor faţă de înţelesul pe care cuvintele tăcerii mi le contestă, mi le amestecă, mi le şterge sau mi le aruncă în cap.

Firul fragil care mă conectează cu Divinitatea are ca raţiune principală realizarea unui cât mai fidel portret al celui care reușește să deschidă o ușa spre spaţiosul careu al cunoaşterii desfăşurat între percepţie şi imaginaţie, păstrând în același timp acea tăcere care caută o întrebare, caută un răspuns, care spune, de fapt, 1.000 de lucruri.

„Tăcerea este ecoul cuvântului de care trebuie să se umple sufletul nostru.” (Sf. Ignazio di Antochia)

Fragile este starea omului care experimentează în același timp dimensiunea densă a creaţiei și limbajul tainic al înţelepciunii. Arta şi gândirea profundă. Dialogul între tine şi Dumnezeu, însemnând că El participă la dialog prin tăcere în bucurie simţitoare.

* Notă: Sting - Fragile