Glasul tăcerii infinite

On Iulie 06, 2010, in Leadership de vârf, by Neculai Fantanaru

Intră în competiţia cu tine însuţi, înainte să încerci să modifici influenţa altora în folosul propriu.

Nabucodonosor, regele Babilonului, i-a acordat toată încrederea sa lui Sedechia, cel de-al unsprezecelea rege al Israelului, făcându-l păstorul poporului său pe pământul lui Israel, dar acesta l-a trădat, uneltind pe ascuns cu egiptenii care, cândva, ţinuseră în sclavie neamul lui Israel. Dorinţa cea mai mare a regelui Sedechia era de a-şi lua înapoi pământurile, şi de a-şi elibera poporul de sub jugul Babilonului. În ciuda faptului că profetul său îl avertizase de nenumărate ori să nu pornească războiul împotriva lui Nabucodonosor, ci să-i ceară acestuia îndurare pentru greşeala comisă, Sedechia a rămas fidel hotărârii sale.

Dar soarta a fost mult prea crudă cu Sedechia. Toată armata sa a fost nimicită iar el, împreuna cu cei trei fii ai săi, Eliel, Achis şi Amasai, au fost prinşi şi puşi în lanţuri.

Aduşi în faţa lui Nabucodonosor, Sedechia îngenunche cu faţa la pământ şi-l imploră să le cruţe viaţa fiilor săi nevinovaţi, cu preţul propriei sale vieţi. Dar Nabucodonosor nu a arătat nicio îndurare. I-a omorât cu sânge rece pe cei trei băieţi, iar lui Sedechia, care fusese nevoit să asiste la supliciul lor, a ordonat să i se scoată ochii.

Acesta a fost preţul pe care l-a avut de plătit fiindcă a cedat ispitei de a încerca să modifice influenţa lui Nabucodonosor în folosul propriu. Bazându-se pe încrederea ce i-o acordase Nabucodonosor, Sedechia a încercat o mişcare hazardată, tupeistă, prin care să-l surprindă şi să-l învingă. Dar el nu şi-a cântărit bine valoarea faptelor sale, nu şi-a putut ţine în frâu pornirile spre infidelitate, pentru a estompa efectul reacţiilor adverse ce puteau apărea.

Glasul trist al inimii

Ce poate să simtă un om într-un moment atât de crud şi de groaznic – să asiste la executarea fiilor săi? Amărăciune? Regret? O voce nesfârşit de tristă şi plină de jale, izvorâtă din adâncul sufletului, l-a îndemnat Sedenchia la sinucidere. Glasul interior al inimii sale îi spunea tot mai intens că nu mai are pentru ce trăi. În fiinţa lui se dădea o luptă tăcută şi înfiorătoare. Se simţea ca şi cum ar fi fost închis într-o închisoare invizibilă de unde n-avea cum să mai scape, ci unde putea numai să îndure povara suferinţelor, tortura mentală.

Ultima punte care mai ducea la viaţă, ultima legătură cu toate simţămintele lui, cu toate visurile sale a fost nimicită. Nimeni nu posedă o inimă de schimb care să-i aline durerea, care să-i alunge tristeţea, care să-i alunge din suflet acel gust amar al dezamăgirii într-un moment atât de tragic. Nici chiar un rege. Tăcerea desăvârşită îl învălui pe Sedenchia ca o mantie moale şi grea, lacrimile îi curgeau nestingherite. Niciun glas, nici un cuvânt nu mai putea rosti, atât de mare îi era durerea. Toate speranţele lui de viaţă s-au spulberat. Nu mai avea nici energia, şi nici motivaţiile de a trăi.

Drumul spre lumea tenebrelor

Lui Sedenchia i-au fost scos ochii, apoi a fost legat în lanţuri de bronz şi dus în Babilon. Acest nou chin, această umilinţă urma să fie răspândită peste tot, în lumea largă. Fără greutate, fără destin, condamnat la singurătate, nu îi mai rămăsese decât să-şi rabde viaţa în întuneric. Dar adevăratul supliciu pe care trebuia să-l îndure era glasul ultimului său copil, din clipa morţii, care îi va răsuna mereu în memorie. Indiferent ce avea să se întâmple cu el de atunci înainte, nimic nu-l va tortura mai mult decât acel glas chinuit al fiului său.

Concluzie: În leadership, uneori păşeşti pe nisipuri mişcătoare. De aceea, în situaţii neprevăzute, trebuie să calculezi bine paşii de urmat şi trebuie să alegi cu multă prudenta drumul care sa-ţi permită depăşirea obstacolelor viitoare şi atingerea obiectivelor propuse. Căci orice demers pe care îl întreprinzi poate avea efecte contrare celor aşteptate.

Intră în competiţia cu tine însuţi, înainte să încerci să modifici influenţa altora în folosul propriu. Adică analizează-ţi potenţialul de lider în toate privinţele, evaluează-ţi bine calităţile şi limitele fără să-ţi supraestimezi abilitatea de a-i schimba pe ceilalţi prin jocuri, intrigi şi uneltiri, uzând de puterea cu care ai fost investit de ei. Eşti un om de încredere?

Cântăreşte bine valoarea faptelor tale pentru a estompa efectul reacţiilor adverse ce pot apărea din partea celor care şi-au pus încrederea în tine.

 

Nota: Valerio Massimo Manfredi - Faraonul Nisipurilor, Editura Allfa, 2004.