Hocus Pocus

On Septembrie 28, 2010, in Leadership magic, by Neculai Fantanaru

Leadershipul de calitate pare un fenomen magic care se produce fără să-ţi dai seama.

Magicianul şi-a făcut apariţia pe scenă trăgând după el, în semi-întunericul care se crease, un cufăr mare de lemn, închis cu cinci lacăte zdravene, care, judecând după cum se opintea, trebuie să fi fost extrem de greu. A descuiat lacătele cu grijă, după care a deschis capacul cufărului încet, forţându-şi puterile, de parcă ar fi fost extrem de greu. Felul în care se mişca era şi amuzant şi înfricoşător în acelaşi timp. De parcă urma să scoată din cufăr cine ştie ce putere supranaturală, închisă acolo ca moartea însăşi şi eliberată în sfârşit după mii de ani. Simţeam parcă respiraţia înfricoşătoare a unui monstru ce a fost trezit la viaţă.

Nu ştiu de ce, senzaţia de mister şi inefabil ce ne-a fost indusă cu bună ştiinţă şi cu o dibăcie manipulatorie exemplară, a făcut ca scena să pară un spaţiu bântuit de spirite malefice, loc al nefirescului şi al dezordinii, supus tuturor relelor. Sala era cuprinsă de o adâncă linişte, iar noi, spectatorii, eram cuprinşi cu toţii de o tainică emoţie, de o teamă inexplicabilă combinată cu o puternică dorinţă de a cerceta şi de a cunoaşte adevărul a ceea ce se ascundea în acel cufăr.

Însă nimic din ce mi-am închipuit eu sau ceilalţi spectatori nu s-a întâmplat. O grămadă de lucruri a scos din cufăr magicianul, tot felul de lucruri banale: o pălărie, un baston, o baghetă, nişte inele, o minge de fotbal, o rachetă de tenis, o lumânare, o ceşcuţă de cafea, o sticlă goală şi o carte veche. Le-a pus uşor deoparte pe masa special pregătită dinainte, apoi şi-a început reprezentaţia. Două ore pline de încordare şi nelinişte, de dinamică şi bună dispoziţie au urmat. N-am să uit niciodată acel minunat spectacol de magie.

Dar iată o întrebare cât se poate de interesantă: ce s-a întâmplat cu acel cufăr mare de lemn?

La începutul spectacolului magicianul a intrat pe scenă târâind un cufăr mare de lemn din care a scos mai multe obiecte. L-a lăsat acolo, în dreapta mesei pe care a aşezat obiectele scoase din el. Nu l-a eliminat sub o formă oarecare şi absolut nimeni nu a urcat pe scenă ca să-l ia sau să-l mute din locul respectiv. Dar la sfârşitul spectacolului nu mai era. Dispăruse. Iar magicianul a părăsit scena ignorând existenţa vreunui cufăr.

Uite ce vreau să spun: vezi un lucru, cum ar fi un cufăr mare din lemn, îl vezi, simţi şi ştii sigur că este acolo, chiar în faţa ta. Dar în clipa următoare nu mai este. Adevărul se află în faţa ochilor tăi, numai că el nu este adevărul pe care-l cunoşti sau pe care îl aştepţi. Ci este adevărul pe care cineva ţi l-a impus să-l percepi, şi pe care vrei nu vrei, trebuie să-l accepţi.

Un magician proiectează şi construieşte excelente scenarii de magie. Totul în spectacolul său este pregătit minuţios până la ultimele detalii, de la montaj până la realizarea efectelor. Nu poţi şti niciodată dacă ceea ce face un magician este adevărat sau nu, dacă este o iluzie sau realitatea însăşi. S-ar putea să fie adevărat ceea ce spune şi ceea ce face el, dar tu nu ştii asta.

Pentru un magician magia este ca un joc, un avertisment. Nu poţi deosebi realitatea de iluzie pentru că el nu vrea să afli adevărul. Tu nu trebuie să găseşti nimic neobişnuit în toate astea, ci să priveşti încurcat spre locul pe care ţi-l indică el, ca în final să fii surprins cu totul.

Tu cum adaugi mai multă valoare leadershipului tău?

Ca să dai valoare leadershipului tău, trebuie să-i surprinzi pe cei din jur, să-i scoţi din normal, să-i cucereşti, să-i vrăjeşti în adevăratul sens al cuvântului. Pentru asta trebuie să foloseşti acelaşi procedeu pe care îl foloseşte un magician desăvârşit în spectacolul său de magie. Oamenii pe care îi conduci şi care îţi urmăresc „spectacolul” cu foarte mare atenţie trebuie să rămână muţi de uimire şi de mirare: „Uau, cum ai făcut asta?” Şi, de asemenea, trebuie să rămână muţi de admiraţie în faţa performanţei tale: „Bravo! Splendid! Felicitări” Dar pentru reuşita „spectacolului” tău, trebuie să creezi acea atmosferă magică, perfectă, care să-ţi garanteze succesul 100%.

Leadershipul este un proces aparent de magie care se instalează automat, fără ca oamenii să-şi dea seama: „Hocus Pocus”. Exact când oamenii nu se aşteaptă, exact de unde nu se aşteaptă, exact atunci apare magia. Iar un leadership de calitate înseamnă să atingi punctul în care să le modifici convingerile oamenilor şi să le conduci emoţiile fără ca ei să-şi dea seama ce se petrece cu adevărat.

Da, leadershipul este un proces de manipulare, cu puteri magice. Dar este un proces în care oamenii sesizează adevăratul tău talent abia la sfârşitul „spectacolului”, atunci când îşi dau seama de miracolul care s-a petrecut. Este un proces în care tu, ca lider, trebuie să faci lucrurile să meargă, atunci când oamenii nu se aşteaptă ca ele să meargă spre bine, să-i surprinzi cu ideile, cu propunerile şi mai ales cu rezolvările tale ingenioase.

Concluzie: Atunci când un lider care, fără a crea iluzii, găseşte metode, căi şi mijloace cu totul surprinzătoare pentru atingerea ţelului comun, deschide o nouă perspectivă şi face ca lucrurile să meargă spre binele tuturor, atunci el poate fi comparat cu un veritabil magician, a cărui formulă magică e simplă: „Hocus Pocus”.