|
|
--- CĂRŢI ---
De ce să citeşti această carte? Pentru că este hotărâtoare pentru optimizarea performanţelor tale. Fiindca pune accent mai mult pe latura umana decât pe conceptul de business, ceea ce permite cu usurinta citirea si întelegerea ei.
Trăsătura esenţială a acestei cărţi, faţă de altele existente pe piaţă din acelaşi domeniu, este aceea că descrie, prin exemple, competenţele ideale ale unui lider. N-am susţinut niciodată că eşte uşor să devii un lider foarte bun, dar dacă veţi urma pas cu pas...
Am scris această carte, care combină într-un mod simplu dezvoltarea personală cu leadershipul, ca pe un joc de puzzle, unde trebuie să combinaţi toate piesele date pentru a reconstitui imaginea de ansamblu.
Scopul acestei cărţi este de a vă oferi cât mai multe informaţii preţioase prin exemple concrete, şi de a vă arăta o cale prin care să dobândiţi capacitatea de a-i determina pe ceilalţi să vadă lucrurile din aceeaşi perspectivă ca dumneavoastră.
Pune-ţi în valoare iscusinţa de a modela caractere, reglându-ţi potenţialul de leadership în acord cu virtuţile tale. Prospero era ducele Milanului dar, pentru că îndrăgea tihna şi studiul temeinic, râvnind la îmbogăţirea minţii, a lăsat treburile cârmuirii fratelui său mai tânăr, pe nume Antonio, în care avea o încredere de nestrămutat. Retras, lăsând la o parte îndeletnicirile lumeşti, îngropat în mijlocul cărţilor sale, el n-a sesizat uneltirile fratelui său împotriva sa, care dorea cu tot dinadinsul să fie considerat duce adevărat. Antonio a izbutit cu ajutorul regelui Neapolului - Alonso, un prinţ puternic, să ia în stăpânire ducatul lui Prospero. Prospero, împreună cu fiica sa Miranda, au fost siliţi să urce pe o navă mică fără parâme, pânză şi catarg, şi au fost lăsaţi să moară în largul mării. Norocul lor a fost că un senior de la curte, Gonzalo, care era un om foarte bun la suflet, le-a pus în taină pe navă merinde, straie şi cărţile de învăţături vrăjitoreşti pe care Prospero le îndrăgea cel mai mult. O făptură umană se preschimbă, încă din timpul vieţii sale, într-un mit, într-un personaj profetic, supraomenesc Multă vreme după ce au fost aruncaţi de valuri pe ţărmul unei insule pustii, cea mai mare desfătare a lui Prospero a fost să-i dea învăţătură Mirandei, dezvăluindu-i mai multe decât ar fi putut învăţa orice prinţesă de la cei mai iscusiţi dascăli. Dar nu numai atât. Ci prin puterea cunoaşterii sale - căci reuşise să pătrundă toate tainele lumii - Prospero l-a eliberat pe Ariel, un duh care fusese întemniţat într-un copac şi supus la chinuri grele de către cumplita vrăjitoare Sycorax. Duhurile, ca Ariel, rămâneau nevăzute pentru orice fiinţă omenească, în afară de Prospero care, înzestrat cu darul previziunii, a aflat că cei mai înverşunaţi şi mai haini dintre adversarii săi, Antonio şi Alonso, erau într-o călătorie pe mare. Atunci el îi porunci lui Ariel să stârnească o furtună atât de cumplită încât corabia să naufragieze pe insula pe care ajunsese şi el. Orice e cu putinţă unui vrăjitor care are puterea să poruncească fenomenelor naturii, care a reuşit să pătrundă toate tainele lumii, care şi-a dezvoltat darul de a materializa lumi şi capacitatea de a concretiza orice scop propus. Prospero hotărî să se folosească de ştiinţa sa magică pentru a-i pedepsi pe duşmanii săi pentru toate nedreptăţile comise. Mâna puternică a unui vrăjitor În toate întâmplările petrecute pe insulă a existat un fir misterios, pe care nimeni nu l-a putut înţelege, totul a fost condus de o mână puternică, nevăzută, de mâna unui vrăjitor. Niciun suflet de pe corabie nu a bănuit că acel moşneag, tăcut, încărunţit, care şi-a pierdut tinereţea, era o fiinţă excepţională ce va uimi pe toată lumea cu înţelepciunea să deosebită şi care, folosindu-se de puterile sale magice, după bunul plac, îi va condamna pe vinovaţi la chinuri grele. Prospero a reuşit să-i atragă pe cei doi vrăşmaşi ai săi în capcană, dominându-i şi ţinându-i în frâu prin puterea sa ascunsă, supunându-i la chinuri până ce s-au căit de nedreptatea ce i-o făcuseră. Cu lacrimi în ochi şi cuvinte pline de mâhnire şi adevărată căinţă, aceştia şi-au mărturisit în cele din urmă sincera remuşcare şi au implorat iertarea. Dacă ai citit "Furtuna" de Shakespeare, ştii că finalul a fost unul fericit. Prospero s-a împăcat cu vrăjmaşii săi, s-a reîntors în ţara în care se născuse şi şi-a luat în stăpânire ducatul. Prospero a făcut dovada abilităţilor sale strălucite de leadership prin puterea lui de a modela caracterul oamenilor după voia lui, utilizându-şi virtuţile căpătate prin credinţă şi cunoaştere. Tu ai puterea de a modela caracterul oamenilor după voia ta? Care sunt virtuţile de care ai nevoie pentru a facilita această transformare? Putere, asta îţi oferă magia Un lider priceput se asigură că toate elementele din jur îşi joacă în mod corect rolul în vederea atingerii scopului propus. Dacă un om ar avea darul prorociei şi ar cunoaşte toate tainele şi orice ştiinţă, ar şti să conducă lucrurile după propria lui voinţă. Ar şti să atragă sufletele, să le domine prin cunoaştere, iniţiativă şi creativitate, prin autoritate, prin persuasiune. Şi, îmbătat de sentimentul misiunii sale, el ar anihila voinţa tuturor celorlalţi, cerându-le ascultare în numele misiunii sale şi împlinirea celor mai îndrăzneţe pretenţii. Prin această creştere a puterii, influenţa personalităţii sale ar spori de la o zi la alta, nemăsurat, ea îi va putea afirma imensa-i autoritate în faţa tuturor. Iar cine ar cuteza să se îndoiască de puterile sale, nu ar putea fi vrednic de EL – vrăjitorul - cel mai puternic om din lume, un lider desăvârşit, căruia toată lumea i se supune. Liderul este un om priceput, plin de resurse Ca să fii un om pe care toată lumea să-l urmeze, trebuie să fii una din fiinţele acelea excepţionale, un Prospero, un om pătruns de simţământul dreptăţii, al corectitudinii şi al adevărului, şi având iscusinţa de a conduce lucrurile, de a atinge şi a vedea lucruri nevăzute. Ca lider, trebuie să fii şi binefăcător, şi judecător, şi învăţător în acelaşi timp. Cu siguranţă, nimic nu este mai imperios în momentele critice decât să acţionezi ferm şi cu înţelepciune, ca să reuşeşti schimbarea totală. Cel lipsit de eficienţă, cel căruia îi lipseşte fermitatea de a-i disciplina, de a-i sancţiona sau concedia pe oamenii care nu respectă etica şi deontologia meseriei, nu se va putea niciodată impune în faţa lor, şi deci, nu se va putea numi lider, ci o unealtă manipulată de cei din jur. Oamenii nu trebuie să te considere nici ca ceva ce a coborât din lumi superioare, invizibile - deci ca ceva înălţător, un Dumnezeu, dar nici ca un cârmuitor de cârpă care nu cuteză niciodată să se impună. Concluzie: Privind din exterior, unii lideri (cei mai iscusiţi) par a fi vrăjitori, deoarece tot ce-şi propun realizează, având performanţe recunoscute de către toţi cei din jurul lor. Secretul unul leadership eficient nu stă însă în „Magia vrăjitorului”, ci într-o muncă perpetuă, în documentare continuă în vederea îmbunătăţirii performanţelor profesionale, în cunoaşterea firii umane, în cunoaşterea performanţelor profesionale individuale ale colaboratorilor cât şi a calităţilor şi defectelor acestora şi mai ales în respectarea adevărului. Pune-ţi în valoare iscusinţa de a modela caractere, reglându-ţi potenţialul de leadership în acord cu virtuţile tale.
|
||||||||
![]() |
||||||||