Procedura de urgenţă

On Aprilie 23, 2010, in Hr - Resurse umane, by Neculai Fantanaru

În meseria de medic, care necesită foarte multe obligaţii şi un nivel înalt de instruire, nu poţi fi niciodată sigur de ceea ce îţi rezervă viitorul. O mulţime de probleme pot apărea pe neaşteptate, obligându-te să ieşi din modul tău standard de gândire, să te adaptezi situaţiilor foarte diferite, foarte complexe. Şi să gândeşti ca un om de acţiune care, cu întregul avânt al inimii sale, cu un entuziasm deosebit, dar bazându-se şi pe intuiţie şi cunoştinţe temeinice, se grăbeşte să-şi îndeplinească obiectivele care i-au fost atribuite.

Ca medic, fii convins că abilităţile, atitudinea, voinţa, capacitatea de reacţie rapidă, spiritul de discernământ faţă de tine şi faţă de alţii, îţi vor fi puse la grele încercări, în situaţii foarte delicate, în împrejurări cu adevărat extraordinare.

Grăbeşte-te să salvezi o viaţă

Să luăm exemplul unui ştrand, în care există mai multe bazine de înot, pentru copii şi adulţi. Eşti unul dintre cei trei medici, de la punctul sanitar de urgenţe (care, evident, trebuie să îndeplinească condiţiile de funcţionare), din cadrul Serviciului de Ambulanţă. Nu trebuie să fii mereu atent la ce se întâmplă în bazinele de înot, fiindcă asta intră în atribuţiile salvamarilor, dar este imperios necesar să fii pregătit să acţionezi în cazul în care se întâmplă un accident. Trebuie să fii o persoană responsabilă, capabilă să ia decizii rapide şi ferme.

Şi să presupunem că, într-o zi, când ceilalţi doi colegi ai tăi sunt plecaţi la masă, eşti anunţat că ceva groaznic s-a întâmplat la ultimul bazin de înot. În timp ce te deplasezi degrabă spre locul indicat auzi ţipete şi observi că este scos din bazin un copil livid şi fără vlagă. E întins pe nisip şi toţi se uită la el şi nu fac nimic. Ajungi imediat la faţa locului. Ce faci în clipa următoare?

1. Te panichezi şi încerci să-i contactezi telefonic pe ceilalţi doi colegi ai tăi sau pe şeful ierarhic?
2. Soliciţi intervenţia SMURD?
3. Întocmeşti foaia de observaţie?
4. Recoltezi probe pentru analiza de laborator (sânge, urină, coprocultura, spută, etc.)?
5. Intervii prompt cu măsuri de resuscitare cardiovasculară?

Desigur, normal este să intervii cu măsuri de resuscitare, şi abia ulterior să cercetezi cauzele care au dus la producerea tragediei. Cauzele pot fi multiple: stop cardiac, hipoglicemie, spasmofilie, atac cerebral, etc. Ar fi însă o greşeală care poate costa viaţa bolnavului să nu intervii degrabă cu măsuri de resuscitare şi să pierzi timp preţios cu îndoielile tale. Întâi şi întâi intervii cu ce poţi, cu toate resursele pe care le ai la îndemână, cu toate metodele posibile, cu îndrăzneală şi multă atenţie, înţelegând bine că numai de tine depinde viaţa celui în suferinţă. Dar, şi la asta voiam să ajung, cel mai important lucru este să respecţi procedura specifică instituită pentru asemenea cazuri.

Doar într-o astfel de împrejurare, când are loc un accident grav şi eşti nevoit să intervii, se poate observa iscusinţa ta, ca medic. Degeaba intenţionezi să faci bine un pacient dacă nu cunoşti şi nu respecţi procedura pe care o ai de urmat în caz de urgenţă, şi dacă nu dai dovadă de multă promptitudine, inteligenţă şi îndrăzneală.

Când cunoşti procedura, fă ce trebuie făcut într-o asemenea împrejurare gravă. În ceea ce priveşte soarta pacientului, ea stă numai în mâinile tale.

Instituirea şi respectarea unei proceduri de urgenţă în unităţile medicale

Este de o importanţă majoră ca în orice unitate medicală să fie clar precizata procedura în cazul primirii unor urgenţe medicale, astfel încât medicii să poată interveni prompt şi să ia imediat măsurile potrivite. Procedura de urgenţă implică, în primul rând, terapia necesară susţinerii funcţiilor vitale (respiraţie, circulaţie, tonusul neurovegetativ, activitatea sistemului nervos, excreţia, etc). Ulterior, când bolnavul are stabilizate funcţiile vitale se pot solicita investigaţii care să orienteze medicul spre diagnostic şi terapie etiologică.

Când medicul de gardă primeşte o urgenţă medicală, cum ar fi un bolnav aflat în stop cardiac, el trebuie să cunoască în prealabil procedura specifică pentru urgenţa respectivă şi să o poată aplica. Ce este imperios necesar: să ia proba pentru analize, sau să ia măsurile care se impun pentru că pacientul să-şi reia funcţia cardiacă?

Şi îmi îngădui, pe această cale, să mai pun o întrebare: medicul trebuie să acţioneze de unul singur, sau se cuvinte să apeleze şi la ajutorul altor medici? Răspunsurile la aceste întrebări trebuie să fie incluse în procedura de urgenţă, pe care orice spital trebuie să şi-o definească. Şi este important să menţionez faptul că orice procedură de urgenţă trebuie, în primul rând, să aibă definită noţiunea de urgenţă medicală.

Odată stabilită procedura de urgenţă, ea trebuie obligatoriu să fie cunoscută de către toţi medicii de gardă. În caz de eşec, dacă bolnavul moare, analizând fiecare situaţie în parte, se pot stabili cauzele care au dus la acest deznodământ nefericit, cauze care pot ţine fie de pacient, fie de medic, fie de lacunele procedurii în sine. Iar analiza este necesară pentru îmbunătăţirea continuă a activităţii medicale.

În leadership trebuie să existe o succesiune logică de activităţi şi acţiuni în ordinea importanţei efectelor lor. Există o importanţă gradată a acţiunilor pe care trebuie să le desfăşori, nu poţi acţiona doar urmându-ţi instinctul şi bazându-te pe încrederea în propria ta persoană. Ci este necesar să urmezi un anumit regulament, nu poţi acţiona numai după capul tău, cum crezi tu că-i mai bine. Şi, mai presus de toate, ca lider trebuie să ai o capacitate organizatorică foarte bună, o capacitate decizională ţintită, pentru că efectele să fie cele scontate.

P.S. Într-o situaţie de criză nu mai ai timp să te gândeşti şi să te întrebi: „Acum ce fac”, ci trebuie să ai bine stabilite priorităţile, cât şi succesiunea logică a activităţilor necesare înlăturării acestei situaţii nedorite. Desigur, în situaţii grave e bine să existe proceduri scrise.