Jocul sufletului

On Ianuarie 09, 2011, in Leadership impact, by Neculai Fantanaru

Liderul este un artist care poate să scoată frumosul din sufletul oamenilor.

Mare dreptate a avut regele Franţei, Francisc I, când a spus că femeile se schimbă adesea. Dar el nu a menţionat şi faptul că, pentru ca o femeie să se schimbe, ea trebuie să cunoască un om minunat care să-i facă un bine, care să-i învioreze mintea şi care, mai presus de toate, să aibă puterea şi dorinţa de a-i atinge sufletul.

Aş vrea în cele ce urmează să îţi vorbesc despre o scenă din filmul “Pretty Woman (1990)” care, pe lângă importanţa pe care o are din prisma leadershipului, întăreşte şi adevărul vorbelor mele.

Sunt sigur că ai văzut filmul, şi ştii povestea. Pe scurt, controversatul om de afaceri, Edward Lewis, angajează o prostituată, Vivian Ward, pe post de damă de companie. Timp de o săptămână ea şi-a îndeplinit acest rol locuind împreună cu el într-un apartament de lux şi însoţindu-l la reuniunile sale de afaceri.

În dimineaţa celei de-a şaptea zi, la micul dejun, Edward îi aminteşte lui Vivian că “relaţia” lor trebuie să se încheie ziua următoare. Şi, pentru că au petrecut o săptămână minunată împreună, el a aranjat ca ea să aibă o locuinţă, o maşină şi tot ce mai avea nevoie pentru ca să nu se mai prostitueze.

Vreau basmul!

Urmă o clipă de tăcere mută şi dureroasă, în care inima fetei se umplu de duioşie, dar şi de tristeţe. Privirea ei, care era pur şi simplu magică, exprima atâta seninătate, dar şi dezamăgire. Cu un glas în care era uşor să observi o adâncă tulburare, un glas plin de emoţii, de îngrijorare şi de sensibilitate, Vivian îi spune lui Edward, lăsând parcă să se stingă ultima urmă de speranţă pe care o mai avea în suflet:

- Când eram mică, mama mă încuia în pod atunci când eram obraznică, ceea ce se întâmpla destul de des. Şi mă prefăceam...mă prefăceam că sunt o prinţesă închisă într-un turn de o regină rea... Şi apoi, dintr-o dată, un cavaler, cu un cal alb, venea în galop scoţându-şi sabia. Iar eu îi făceam cu mâna. Şi el urca în turn şi mă salva.

Apoi camera este îndreptată asupra lui Edward, care o privea cu nespusă milă pe fata ajunsă în culmea deznădejdii ei. Privirea lui cuprindea toate cuvintele pe care buzele ei nu le mai putea rosti. Focul privirii ei, măreţia destăinuirii visului ei, avură un efect deosebit asupra lui. Se simţea precum acel doctor care, încercând să-şi vindece pacientul, aproape că l-a omorât.

Un lider pătrunde în lumea celor din jurul lui, făcând apel la partea bună a sufletului lor

Un vers dintr-o melodie foarte cunoscută a formaţiei suedeze de muzică pop, Roxette, sună cam aşa: “Ascultă-ţi inima, înainte să spui Good bye”.

Acesta a fost şi mesajul pe care Vivian i l-a transmis indirect lui Edward, clarificându-i adevăratele sentimente faţă de el. Ea a fost mai convingătoare, mai sinceră în sentimentele ce trebuiau doar simulate şi nu trăite efectiv.

Aşa cum marele pictor al “realităţii”, Millet, i-a conferit copacului înflorit un loc destul de modest în picturile sale – acela de element al unei compoziţii cu semnificaţii literare mai vaste, tot aşa Edward i-a conferit lui Vivian un loc destul de modest în viaţa sa – acela de “element” de companie pentru întâlnirile sale de afaceri.

Dar totul a luat brusc o altă turnură în momentul în care Vivian i-a destăinuit lui Edward, pe un ton natural, prietenesc, marea taină a inimii ei. Prin al ei scurt discurs înduioşător, ea a schimbat totul; a pătruns în sufletul lui şi a reuşit să scoată ceva frumos din el: dragostea şi ataşamentul.

Un om e zgârcit cu sentimentele lui, dar când le dăruieşte o dată, apoi le dăruieşte pentru totdeauna. Pătruns de blândeţea privirii ei, de farmecul ei aparte, de gingăşia cu care s-a purtat, de sinceritatea ei atât de copilăroasă, şi totuşi serioasă, Edward şi-a ascultat acordurile interioare, şi nu a mai părăsit-o pe Vivian.

“O să fie minunat. O să fie exact aşa cum am visat întotdeauna că va fi. Ca într-un basm, nu-i aşa?” Iar basmul i s-a împlinit lui Vivian, fiindcă şi-a focalizat antenele sufletului ei, spre profunzimile lui interioare. Aceasta este una din cele mai importante chei ale leadershipului.

Niciun alt om nu mai avusese o rezonanţă atât de mare în viaţa ei. Niciun alt om nu mai avusese sentimente atât de profunde faţă de ea.

În Jocul sufletului nu te întreci cu nimeni, dar trebuie să salvezi pe cineva. Mai întâi pe tine însuţi, de la un eşec lent, dar dezastruos. Apoi pe aceia care dovedesc o empatie deosebită faţă de tine şi care sunt capabili să scoată ceva frumos din sufletul tău.

Sufletul omului este un tărâm necunoscut şi destul de fragil, cu care nu-i este permis liderului să se joace. Un lider deosebit, care doreşte să rămână lider, trebuie să fie atent cu sentimentele, respectiv cu sufletul oamenilor cu care lucrează.

Trebuie să ai disponibilitatea şi un talent deosebit ca să reliefezi “frumosul” din sufletul oamenilor, pentru ca aceştia să intre în rezonanţă cu tine. Deci, ai grijă la sufletul oamenilor cu care lucrezi.