Leadership Unleashed

Învață să-ți formezi o nouă identitate, printr-o actualizare continuă a modului în care te definești.

Filmările se desfășoară, în genere, în condiții bune. Tisse caută compoziții cât mai expresive, biciuit de imaginația plastică a regizorului. Dar preocuparea lui Serghei Eisenstein pentru actor este, se pare, unilaterală. Venind la locul de filmare, actorii nu știau ce se va filma în acea zi. Îi folosea ca un element al plasticii cadrului, fără a se ocupa prea mult de interpretare. De aceea regizorul întâmpina mari dificultăți în munca cu actorii. Pentru rezolvarea lor acceptă ajutorul Elisabetei Telesova, care va rămâne și mai departe consiliera lui în această privință și bună prietenă totodată.

Problema va rămâne însă în picioare și mai târziu se va vorbi adeseori despre faptul că Eisenstein distruge personalitatea actorilor, suprimându-le interpretarea în scopul obținerii expresivității plastice, doar, și va fi condamnat pentru că nu suportă nicio critică în acest sens. *

Poți să conferi credibilitate unei creații care intră în opoziție cu ceea ce se întâmplă într-un context al receptării autentice care te precede?

Să creezi noi forme de artă prin delimitare de orientări și puncte de vedere, dar în măsura unei eventuale înțelegeri intervenite între părți, înseamnă să distingi și să sortezi între ceea ce îți aparține în mod autentic și ceea ce ai împrumutat de la alții. Sau mai bine zis, înseamnă să intri în contact cu un anumit adevăr despre tine însuți pentru a folosi ceea ce este mai bun din ceilalți, invocând o așa zisă autoritate de judecată - ce are forță de respingere.

Adevărul despre tine este similar aparenței luată drept esență, o funcție de distanță care se autoapelează prin nevoia stringentă de a te impune într-un mod care îi forțează pe ceilalți să renunțe sau să se considere niște paria din motive care nu țin în primul rând de ei. Asta înseamnă să dai credibilitate unei creații personale care intră în opoziție cu ceea ce se întâmplă într-un context al receptării autentice.

Dar aceste creații personale autentice, în care noțiunile de „formă” și „substanță” cedează unei anumite tentații venite din lumea exterioară, prin intermediul subiecților de test și de cercetare, receptivi la orice tip ce cerințe, vor trebui să aibă trăsăturile artei.

Acest lucru este posibil doar dacă fantezia artistică nu-și ia lua zborul de pe terenurile umanului și dacă nu intră într-un spațiu restrictionar, domeniu exclusiv al științei, tehnicii, inspirației și experienței lipsite de căldura sufletească - în vederea obținerii expresivității care să te individualizeze pe scena marilor înfăptuiri.

Care este greutatea pe care o resimți percepându-te pe tine gândind într-o lume care îți scapă, știind că te alienezi de propria ta umanitate?

Ne amintim aici de mitul mașinii care gândește, în viziunea filosofului francez Mikel Dufrenne, simbolizând boala secolului, înțelegând prin aceasta greutatea pe care o resimte omul percepându-se pe sine gândind și dorind, într-o lume care îi scapă, în care se alienează și unde nu-și mai găsește rădăcinile. Un soi de cunoaștere apriorică, sădită în adâncimile conștiinței, pe care omul nu doar că o subevaluează, ba chiar o ignoră, pentru a se putea concentra doar asupra chestiunilor esențiale ce-l interesează.

Iar această greutate resimțită cu forța unei dependențe de exprimare și de expansiune a cunoașterii, în condițiile unor exigențe de abordare și utilizare a artei pentru care „subiecții de test” nu au suficientă pregătire, are rezonanță în delimitarea propriei individualități de statutul de persoană tolerată.

Pentru a atinge acel nivel al leadershipului care îți oferă șansa de “a reconfigura” identitatea după placul celorlalți, trebuie să lupți împotriva acestei tendințe de a organiza creația ca o „totalitate închisă” în care ceilalți reprezintă doar „elemente ale plasticii cadrului ”.

A distruge personalitatea celor care te susțin în demersurile de promovare a artei autentice, suprimându-le interpretarea în scopul obținerii expresivității plastice, este echivalentul condamnării tale la neputința de a te face înțeles, înaintând vertiginos până la neputința de a te mai accepta și suporta tu însuți.

Motivul pentru care regizorul se concentrează mai mult pe conținut decât pe formă reflectă fidel modul în care gândește realitatea și judecă interpretarea unor roluri care nu îi aparțin.

Leadership Unleashed evidențiază acele porniri spre perfecționarea artei, puse la comanda unei identități de sine continui care își exagerează importanța, manifestându-se cu putere într-o direcție de sens contrar conduitei de deschidere și toleranță față de ceilalți.

Delimitarea propriei perspective asupra artei peste care se clădește viitorul profesional, traversată de viziuni și de pasiunea detaliului, nu au ca punct de referință calitatea de a fi empatic - dar exact aceasta stă la baza recunoașterii propriei tale superiorități sau inferiorități.

* Notă: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.