La masa de joc, o partida nu poate fi considerata pierduta cata vreme mai ai o carte la indemana.

Un singur vis, o singura dorinta mistuitoare a avut Mahomed al II-lea: sa intreaca cu mult faptele bunicului său Baiazid si pe ale tatalui său, Murad, care au dovedit pentru prima data Europei superioritatea militara a natiunii turce. Si, pentru a-si putea dovedi calitatile reale de bun conducator, fapt ce l-ar fi putut propulsa rapid printre cei mai populari si mai iubiti sultani, s-a decis sa cucereasca cu orice pret Bizantul, ultimul giuvaier al imparatiei lui Constantin Dragases.

Orbit de ambitie, ahtiat dupa putere, dupa faima, isi construieste o armata de aproape 150.000 de soldati, chemand sub arme toti barbatii valizi din toate cele patru colturi ale Imperiului otoman. Dar Bizantul, ale carui ziduri circulare de aparare erau extraordinar de rezistente, prevazute cu creneluri si deschideri, protejate cu şanţuri de apa, pazite de masive turnuri pătrate, nu poate fi cucerit deloc usor. Niciun oras din Europa nu era mai bine si mai puternic apărat ca Bizantul, acele blocuri masive de piatra sfidasera toate masinile de razboi cunoscute. Loviturile de berbece, proiectilele azvarlite de cele mai puternice mortiere si culevrine ale vremii, ramaneau neputincioase in fata acelor ziduri abrupte. Pe langa asta, Constantin, stiind foarte bine ce planuieste Mahomed, in ciuda mesajelor lui necontenite despre pace, ceru imediat ajutor lumii crestine din Europa.

Dincolo de mâinile de start

La ziduri puternice, tunuri puternice. Datorita celui mai ingenios si mai experimentat turnator de tunuri din lume de la acea vreme, un român pe nume Orban, sunt construite la ordinul lui Mahomed, intr-un timp foarte scurt, niste tunuri imense, cu bataie foarte lunga, ale caror proiectile enorme din piatra au puterea sa darame zidurile dintr-o singura lovitura. O intreaga armata, un intreg popor, timp de doua luni târăşte 20-30 astfel de coloşi spre Bizant. Batalia incepe. Zilnic zidurile sunt zguduite de o multime de proiectile, fortificatiile ciuruite. Starea de spirit a bizantinilor e in suferinta.

Dar speranta nu se lasa niciodata prea mult asteptata, ci se intrezareste chiar atunci cand ai mai multa nevoie de ea. Ajutoarele din Europa isi fac aparitia. Patru corabii imense, bine inarmate, cu un echipaj destul de mare, incarcate cu tot felul de provizii, reuseste sa patrunda in portul sigur al Bizantului. In acest moment Mahomed realizeaza ca sansele lui incep sa se reduca tot mai mult. In spijinul Bizantului in saptamanile si lunile urmatoare vor veni si alte ajutoare, si altele, si altele, iar el va intampina tot mai multe oprelisti si cine stie, poate ca nu va mai reusi sa cucereasca orasul, iar visul său va ramane la stadiul de vis.

Cand potul este imens, ori ai carti bune si control asupra lor si mergi mai departe, ori daca nu te retragi

Un om puternic, ambitios pana la capat ca Mahomed, nu poate fi induplecat si nici intimidat de nimeni si de nimic. O data ce si-a propus un scop, oricat ar fi de greu de atins, el nu se lasa cu una cu doua, atitudinea lui fiind tot mai darza, dorinta lui tot mai acerba. Pentru Mahomed, cu cat potul e mai mare, cu atat tentatia de a merge mai departe este mai mare, cu atat e nevoit sa-si puna la bataie tot ce are el mai de pret, cu atat se indarjeste mai mult sa castige, chiar daca riscurile sunt prea multe si prea mari.

Stapanit de exaltare ca un jucator de pocker care stie ca nu-i lipseste decat o singura carte pentru a castiga partida, Mahomed nu mai stă pe ganduri si intervine imediat energic. Asta ii caracterizeaza pe conducatorii cel mai de temuti - ei nu prea obisnuiesc sa se impovareze cu niciun fel de ezitari, ci trec la actiune, lovind direct in inima, pe neasteptate, fara retineri, toti adversarii, anihilandu-le orice urma de rezistenţă.

Check-Raise

Nimic nu e mai gresit decat sa judeci in mod gresit un om neinfricat si abil, un adevarat jucator, care se pricepe cum sa intoarca in favoarea lui rezultatul. Mahomed stia ca are o singura sansa sa cucereasca Bizantul, daca si numai daca cele patru vase crestine ar fi distruse si scufundate imediat. Dar flota sa nu putea sa patrunda direct in golf, caci orasul genovez Galata, a carui neutralitate trebuia s-o respecte, statea de straja la intrare. Vasele crestine puteau fi atacate doar din bazinul interior, aflat dincolo de teritoriul genovez. Cum sa aduca el oare flota in acest ochi de apa interior?

In timp ce in inimile asediatilor plutesc bucuria si speranta, Mahomed a nascocit un plan de-o indrazneala atat de fantastica incat ar merita pe deplin sa figureze in istoria razboaielor, alaturi de cele mai curajoase fapte ale lui Hannibal si Napoleon. Planul sau genial, acela de a-si transporta flota, sutele de vase peste pamantul muntos, in interiorul golfului, a fost perfect realizat si incununat de succes. Intr-o singur noapte, in mai putin de 10 ore, saptezeci de vase au fost trecute dintr-o mare in alta peste munti si vai, prin vii, campii si paduri.

A doua zi in zori, bizantinii, care n-au luat in considerare in planurile lor o idee atat de absurda si irealizabila, au ramas stupefiati, nu intelegeau cum s-a petrecut minunea. Iar abia in acel moment de cumpana, amandoi jucatorii, si Constantin si Mohamed, au stiut precis care dintre ei este castigator la masa de joc – acela care si-a jucat cel mai bine ultima carte, acela care a fost mai chibzuit si mai eficient, mai abil si mai agil, Mahomed.

Castigator nu e acela care are cartile cele mai bune, ci acela care stie sa joace cel mai bine

Victoria nu este obtinuta de acela care are cartile cele mai bune, ci de acela care stie sa le joace foarte bine pe cele pe care le are. Cred ca istoria cuceririi Bizantului de catre Mahomed intareste acest lucru.

Mahomed nu s-a bazat pe hazard ci a riscat, intocmai ca un jucator de poker profesionist. Caci riscul, dublat de tenacitate si abilitate, este cel mai mare atu al unui jucator. El a avut un as in maneca, constand intr-o idee geniala de a iesi din impas si o strategie nemaipomenita de a o aplica. Numai datorita manevrei sale speciale din ultimul moment a reusit sa faca ceea ce nimeni altcineva nu mai reusise – cucerirea Bizantului.

Fara indoiala un conducator adevarat nu-si doreste sa cunoasca gustul amar al infrangerii, ci numai extazul victoriei. Tenacitatea si efortul, capacitatea de raspuns rapid, istetimea si abilitatea, sunt trasaturile lui cele mai folositoare. Cel care insa nu e imboldit de o ambitie puternica si nu are o minte treaza nu va putea sa ajunga castigator in jocul numit Leadership.

A avea un as in maneca, in acest context, inseamna sa dispui de capacitatea de analiza a situatiilor si de raspuns rapid adecvat, sa ai intotdeauna alte alternative chiar daca in aparenta sunt nebunesti si par imposibile, sa ai indrazneala si curajul sa le aplici in ciuda piedicilor aparente. Asul din maneca este totdeauna elementul surpriza pentru adversari si deci trebuie sa te asiguri ca-l ai intotdeauna la indemana.

( Neculai Fantanaru, 13 Martie, 2010 )

Nota: Stefan Zweig - Orele astrale ale omenirii, Editura Muzicala, 1976.

< inapoi       Legile conducerii >

Leave a Reply: Name (required) Mail (will not be published) Website Please enter the code below