Legea ataşamentului

On Septembrie 23, 2010, in Legile conducerii, by Neculai Fantanaru

Ataşează-te de oamenii care te pot face mai bun, şi vei găsi permanent un sprijin emoţional în ei.

Un moment din filmul "The Count of Monte Cristo (2002)", pe care l-am revăzut seara trecută, mi-a rămas întipărit bine în minte. Contele rămâne singur cu Jacopo, camaradul lui credincios, în caleaşca sa aurită, după ce o renegă pe Mercedes, fosta lui iubită. Îl apucă pe acesta de haină, îl priveşte în ochi şi îi spune cu hotărârea omului pe care nimeni şi nimic nu-l poate abate de la ţelul său:

- Dacă mai intenţionezi o singură dată să-mi încurci afacerile, promit, jur că te voi ucide.

Jacopo nu reacţionează. Îl priveşte pe conte cu amărăciune. I-a înţeles vorbele ce trădau o conştiinţă încărcată, ştia bine ce se întâmplă în sufletul lui. Apoi îi spune neputându-şi stăpâni emoţia:

- Ai o avere, o femeie frumoasă care te iubeşte. Ia banii, ia femeia şi trăieşte-ţi viaţa. Lasă planul ăsta de răzbunare. Ia ce ai câştigat... Încă mai sunt omul tău. Am jurat că te voi proteja. Şi te voi proteja, chiar dacă va trebui să te protejez de tine însuţi.

O inimă ferecată de ceilalţi oameni, se deschide numai faţă de un prieten adevărat

Contele de Monte Cristo, deşi era tot timpul înconjurat de oamenii din lumea bună, nu avea încredere decât într-un singur om, în Jacopo. Vorbele acestuia, spuse cu intenţii bune, i-au străpuns inima oţelită, alungându-i mâhnirea din suflet şi acel gust amar al răzbunării şi al suferinţei.

Numai un prieten adevărat ia parte din toată inima la nenorocirea ce te loveşte şi îţi stă la dispoziţie pentru orice nevoie. Numai o fiinţă pe care ai plasat-o mai sus decât pe celelalte fiinţe omeneşti poate reuşi, folosindu-se de toate mijloacele posibile, să dea sens vieţii tale.

Celebrul Abate Prevost avea mare dreptate atunci când a precizat: “Nimic nu-i mai de admirat şi nu dă mai mult preţ virtuţii decât încrederea cu care baţi la poarta inimii unui om al cărui caracter sincer îl cunoşti”.

Îndemnul creştinesc al lui Jacopo, sau poate blânda lui milă, ori sfatul lui convingător i-au redus contelui gândurile de răzbunare, i-au înviorat puţin inima îngheţată făcând ca acel simţământ de gol şi durere de care era cuprins până în măduva oaselor să dispară. Cuvintele călduroase ale lui Jacopo au avut o influenţă notabilă în viaţa contelui, care, în finalul filmului, s-a împăcat cu Mercedes şi şi-a reluat viaţa după rânduiala ei iniţială.

Ataşamentul faţă de cineva care îţi este drag, îţi lărgeşte orizontul şi îţi redă optimismul

Totul în leadership este strâns legat de relaţia pe care o ai cu ceilalţi oameni. E dovada cea mai de preţ a unui prieten adevărat căldura sentimentelor lui. Prezenţă continuă a lui Jacopo în preajma sa, dar şi dragostea ce o simţea pentru Mercedes, i-au îndepărtat contelui intenţiile duşmănoase. Mare nevoie a avut contele de omul ăsta care i-a dat un sfat preţios la momentul potrivit, o ultimă resursă a vieţii, vindecându-i rănile sufletului.

Ataşamentul pentru cineva izvorăşte din adâncul tău şi îţi amplifică acea aură care te protejează de tine însuţi şi de obstacolele vieţii. Nimic nu te poate împiedica să te schimbi în afară de tine însuţi, însă un prieten care se îngrijeşte de tine şi de care te-ai ataşat mult îţi poate citi în adâncul sufletului şi îţi poate da acel impuls nedefinit de care ai neapărată nevoie pentru a-ţi consolida moralul şi pentru a-ţi lumina perspectiva vieţii.

Concluzie: Liderul este şi el un om cu gânduri şi simţăminte. Şi ca orice om, are nevoie să fie sprijinit  emoţional şi ascultat, are nevoie să-şi împărtăşească cuiva neliniştile, temerile şi speranţele.

Cine oare ar fi mai potrivit pentru acest rol? Cu siguranţă numai un prieten adevărat. Iar, aşa cum spunea un mare doctor român, “prieten adevărat de ţi-ai găsit, cu căngi de oţel de suflet să ţi-l ţii !”