Legea încrederii limitate

Atunci când în echipa exista macar un singur om necinstit, îti pierzi încrederea în toata echipa.

Dintotdeauna mi-a placut sportul. Iar sportul meu preferat a fost, fara nicio îndoiala, fotbalul. Dar am practicat si sporturi de contact, sase ani de lupte libere si aproape doi ani Taekwondo. Si la fel ca fiecare om care traieste în mirajul dorintelor sale, am vrut sa ajung un mare campion.

La începutul clasei a 10-a am participat la campionatul national de Taekwondo de la Bucuresti. Eram foarte ambitios, si credeam în mine, dar trebuie sa marturisesc faptul ca nu aveam deloc experienta în ceea ce priveste competitiile de arte martiale. La orice concurs de lupte libere m-as fi descurcat precis foarte bine, dar asta e, atunci practicam arte martiale, trebuia sa dovedesc si aici de ce sunt în stare.

Îți construiești ascensiunea spre idealul unității fără să observi efectele reducerii propriei ființe la un context de tip "Extinde-ți garanția" ?

Îmi amintesc foarte bine ca am câstigat prima lupta, dar am pierdut-o pe a doua. Prin urmare pot sa spun ca n-am avut o prestatie prea buna, dar m-am consolat cu faptul ca pentru un practicant de arte martiale de nivel mediu m-am descurcat binisor.

Garantia mea de calitate era declaratia de loialitate în slujba echipei si obligatia de a ma reprezenta în totalitate ca si caracter, temperament, stare de spirit în raport cu avantajul victoriei sau cu gustul amar al înfrângerii.

Ceea ce n-am sa uit însa niciodata este ceea ce s-a întâmplat la sfârsitul campionatului. Trebuie sa precizez faptul ca îmi uitasem chimonoul acasa, iar antrenorul a fost bun si mi l-a dat pe al sau ca sa intru în competitie. Ei bine, dupa ultima mea lupta, cea în care am fost învins, l-am rugat pe antrenor sa-mi dea voie sa-i iau acasa chimonoul, sa-l spal, si sa i-l aduc curat la primul antrenament. A fost de-acord.

Dar atunci când am ajuns acasa, stupoare, chimonoul nu mai era în geanta sport. Abia atunci am înteles ca a fost furat. Dar de cine? Ei bine nu stiu, dar cu siguranta raspunzator era unul dintre colegii mei de la club, pentru ca numai ei aveau acces la geanta mea din standul atribuit echipei noastre la competitie. Plin de regrete, am fost macinat de gânduri negre iar constiinta mea a fost cuprinsa de un profund sentiment de nemultumire fiindca am avut prea mare încredere în colegii mei, iar unul sau poate chiar mai multi din ei, mi-au înselat-o.

În ce punct al evoluției tale, în contextul unor tendințe de afirmare, ești dispus să faci concesii fără a te supune unei ordini care îți încalcă drepturile și onoarea?

Când faci parte dintr-o echipa, crezi în ea. Dar pâna la o limita. Pâna când sansa ta de afirmare ta începe sa se alinieze la niste tendinte gresite de integrare si crestere în cadrul echipei.

N-am încercat sa descopar adevarul la momentul acela, sa-l rasucesc pe toate fetele, sa pun întrebari si sa încerc sa aflu raspunsuri, faptul era consumat. Asa ca la primul antrenament din saptamâna ce-a urmat i-am platit antrenorului contravaloarea chimonoului, fiindca a fost responsabilitatea mea sa am grija de el. Dar apoi, dupa o scurta discutie cu antrenorul, în care i-am explicat cum s-a întâmplat totul (dar el nu a vrut sa creada cu niciun chip ca unul din elevii sai mai vechi este vinovat), am convenit sa ma mut la un alt club. Locul meu nu era acolo.

Acest incident a reprezentat moment de cotitura al vietii mele si m-a învatat un lucru: nimic nu ma poate multumi atunci când, alaturându-ma unei echipe de la care ma astept sa fie eficienta, unita, organizata, competitiva, descopar ca, de fapt, nu pot conta pe nimeni. Caci întotdeauna un om care fura o data si nu este prins, va fura si a doua oara. Asa ca, decât sa încep sa suspectez pe fiecare, mai bine sa-mi caut o alta echipa, o echipa care sa se bazeze pe principii de colegialitate, unitate si integritate.

Leadershipul aduce în prim-plan o viziune orientată spre realități viitoare, fără să se concretizeze într-un acord care nu mai oferă nicio perspectivă.

Cine nu are o încredere mare în echipa sa, nu poate „functiona” la maxima capacitate. Daca as fi ramas la acel club ar fi trebuit sa fiu mereu cu ochii în patru, sa ma feresc mereu de un dusman nevazut.

La fel cum un spectator ce asista la prezentarea unui truc, stiind de la bun început ca va fi pacalit, îsi creeaza anumite dispozitive de protectie la nivel psihic încercând sa observe care este momentul în care prestidigitatorul îl însala - eu ar fi trebuit sa-mi creez un scut psihologic care sa ma apere de momentul neprevazut când voi fi înselat. Ceea ce ar fi fost stresant si obositor. Sau ar fi trebuit sa adopt o atitudine de neutralitate politicoasa, adica sa vin la antrenamente si sa plec discret fara sa am însa prea multe relatii cu nimeni, ceea ce mi-ar fi creat alte probleme, caci nimeni nu tolereaza excentricii. Iar daca as fi lasat timpul sa se scurga sperând ca lucrurile se vor îmbunatati, m-as fi înselat amarnic.

Ulterior, dupa vreun an, la o alta competitie, am aflat cum s-a petrecut totul. Unul dintre colegii mei îmi luase chimonoul si-l vânduse pentru un inel de aur unui alt practicant de arte martiale de la un alt club din tara. Prin urmare, s-a dovedit ca suspiciunile mele au fost întemeiate. Si deci am facut bine ca m-am mutat la un alt club.

Poate fi recâștigată onoarea ta prin promovarea consecventă a valorilor care au stat la baza misiunii tale și care te-au adus în aprecierea celorlalți?

Valorile pe care am încercat sa le promovez odata cu integrarea mea în echipa au fost disponibilitatea de a accepta sa cred intr-un sport care mi se potrivea ca stare de spirit, disponibilitatea de a accepta sa gândesc în spiritul unui ideal de cooperare si corectitudindea de a accepta orice compromis la vedere.

O echipa trainica, unita si ambitioasa, se naste din colegialitate si prietenie si se pastreaza cu grija. Daca macar unul dintre colegii tai e necinstit, si mai ales daca nu stii care e acela, ajungi în cele din urma sa-i consideri pe toti ceilalti drept vinovati, ceea ce îti scade încrederea în tine, caci ajungi sa te simti singur, înconjurat numai de oameni falsi. O echipa care are în componenta ei un singur om necinstit este o echipa al carei stindard nu este bunul simt, deci care nu se bazeaza pe integritate si respect.

Iar liderul unei astfel de echipe, în care exista macar o oaie neagra, si care nu ia nicio masura, înseamna ca ori nu-si cunoaste îndeajuns de bine oamenii din echipa, ori ca-i accepta cu toate defectele lor - si în acest caz risca sa ajunga sa fie manipulat de ei si chiar sa fie compromis.

Încrederea reflectă gradul de așteptare pe care îl ai față de o persoană, în contextul unei relații în care sentimentele sunt reciproce.

Concluzie: O echipa este puternica atunci când se bazeaza pe relatii de colaborare, pe cinste, corectitudine si fair-play. Este rolul liderului de a cultiva aceste relatii atât prin exemplul sau personal cât si prin masurile pe care le ia pentru pastrarea lor.

Un lider care accepta abateri de la etica si nu le sanctioneaza prompt este de fapt complicele celui care se abate de la principiile eticii ce trebuie sa guverneze într-o echipa. Acest element negativ din echipa, nesanctionat la momentul potrivit, va continua sa „saboteze” echipa.