Legea judecăţii părtinitoare

On Martie 10, 2010, in Legile conducerii, by Neculai Fantanaru

Când echipa pierde, de obicei singurul care are de pătimit este liderul, chiar dacă nu întotdeauna el este vinovat.

După părerea mea, cel mai bun antrenor român de fotbal al tuturor timpurilor este Victor Piţurcă. El a pregătit două din cele mai mari echipe de fotbal din România, Steaua Bucureşti şi Universitatea Craiova. A pregătit echipa naţională în 62 de partide obţinând numeroase victorii. A reuşit calificarea României la Campionatul European din 2000 şi din 2008. Fără îndoială reprezintă un adevărat exemplu pentru ceilalţi, este unul din acei antrenori care ştie pe ce buton să apese ca să se facă admirat şi lăudat.

Însă atunci când vine vorba de leadership, nimic nu rămâne bătut în cuie. Anul trecut, în 2009, Comitetul Executiv al FRF a hotărât să întrerupă colaborarea cu selecţionerul Victor Piţurcă, acesta fiind demis în urma rezultatelor slabe ale echipei naţionale a României la Cupa Mondială, în locul lui fiind numit Răzvan Lucescu.

Într-un fel mă aşteptam să fie demis, şi pot să spun că îmi pare rău. Fără îndoială Piţurcă a fost şi este în continuare un antrenor talentat. Dar, din păcate, eşecul echipei române de fotbal a reprezentat o dovadă grea împotriva lui. Greu s-ar fi putut scutura el de toate învinuirile ce i s-au adus. Căci atunci când te-apuci de-o treabă trebuie să o faci serios şi să obţii rezultate excepţionale. Pe oameni nu-i poţi amorţi cu cloroformul făgăduielilor, orice justificare fiind cu totul inutilă.

Ce avantaje credibile prezintă leadershipul tău?

Realitatea e că oamenii te respectă şi te admiră atâta timp cât le satisfaci aşteptările, atâta timp cât oferi ce ai mai bun, atâta timp cât le asiguri succesul sau atâta timp cât prezinţi credibil suficiente avantaje pe care le-ar putea obţine avându-te pe tine în fruntea lor. Ei te susţin şi te iubesc deoarece cred că ai sânge în tine şi eşti capabil să faci faţă tuturor provocărilor poziţiei înalte pe care o ocupi.

Trudesc cu toţii alături de tine sperând că vei putea obţine rezultate palpabile. Dar dacă pierd, în acel moment de criză, de furie oarbă, ei uită complet de tot ce-ai făcut pentru ei, de toate succesele pe care ţi le datorează, de toate strădaniile pe care le-ai depus în perioadă anterioară pentru binele lor. Şi nu-ţi mai acordă o altă şansă.

Oare Piţurcă şi-a meritat „pedeapsa” pentru eşecul naţionalei? Nu cred, jucătorii poartă şi ei o mare parte din vină. De fapt, din momentul în care meciul începe, soarta atârnă în mare măsură de voinţa jucătorilor şi talentul lor. Iar dacă, într-un meci decisiv, unul sau altul şutează în bară sau are ghinionul să-şi dea un autogol, ce vină are antrenorul? În fotbal ai nevoie întotdeauna de o doză mare de noroc.

Adevărul, tot adevărul şi nimic altceva decât adevărul

Întăreşte-ţi inima ca să înfrunţi adevărul. În leadership, dacă pierzi, rareori ai dreptul la revanşă. Rareori ai şansa să dovedeşti că eşti nevinovat şi că ai fost învinuit pe nedrept. În leadership poţi fi înălţat până la cer într-o clipă de oamenii din jur, ca apoi, tot aceştia să te coboare până în adâncurile cele mai negre.

Degeaba eşti ambiţios, degeaba deţii talentul, motivaţia şi energia pentru a conduce o echipă, dacă aceasta pierde - membrii ei, fiind dezamăgiţi de eşecul lor, vor da vina pe tine, pentru că tu i-ai condus. Iar pentru că n-ai făcut în aşa fel încât echipa să câştige, deşi ai avut autoritatea de a lua decizii, de a stabili strategii, de a face schimbările necesare, de a critica, de a organiza, de a judeca şi hotărî cu mintea şi cu sufletul, de unul singur, ce este mai bine pentru ea, trebuie să plăteşti.

În consecinţă ei vor strânge toate probele posibile ca să înceapă judecata - propria lor judecată - al cărei scop este înlăturarea ta rapidă de la conducerea echipei. Şi nu te poţi opune. Din păcate nu te poţi lupta cu slăbiciunea fiinţei umane, nu-i poţi convinge pe oameni că fac o mare greşeală atâta timp cât ai avut libertate totală în acţiuni, în alegerea jucătorilor şi în modul în care i-ai antrenat, iar ei te-au urmat şi te-au ascultat supuşi.

Eşti pregătit pentru încercarea care te aşteaptă în cazul când piezi?

Înainte să ajungi lider pregăteşte-te pentru încercarea care te aşteaptă în cazul în care pierzi. Când miza e mare, nu există decât învingători şi învinşi. Dacă vrei să nu ajungi să fii privit cu duşmănie, dacă vrei să nu deştepţi în oameni o cumplită furie, dacă nu vrei să fii demis, atunci trebuie să dai dovadă de acea energie necesară unui lider, de tenacitatea care rezistă şi duce totul până la capăt. Numai dacă insişti asupra rezultatelor şi obţii mereu victorii îţi poţi păstra afinitatea faţă de oameni.

Abilităţile pe care le ai nu fac din tine un campion. Eşti campion numai atunci când câştigi admiraţia şi respectul oamenilor pentru o lungă perioadă de timp. S-ar putea să ai un succes fulminant, dar la un moment dat să te blochezi şi să eşuezi. Dacă doreşti din răsputeri să te menţii pe o poziţie înaltă, fă tot posibilul să nu dai greş. Căci o funcţie înaltă presupune multă responsabilitate şi din momentul în care ai obţinut-o te vei afla tot timpul pe muchie de cuţit. Totul va fi minunat până la primul mare eşec când, aproape sigur, poziţia ta se va nărui.

Concluzie: De cele mai multe ori oamenii judecă pe alţii după rezultatele palpabile ale activităţii lor având în mare măsură o componentă părtinitoare. La o analiză atentă, lucrurile s-ar putea să stea altfel decât la prima vedere. De aceea se impune periodic o evaluare competentă şi atentă şi chiar o analiză de situaţie. Ideal ar fi că însuşi liderul să iniţieze această evaluare şi neapărat să-şi facă o autoevaluare căci aşa cum spunea un poet anonim:

„Nu ai fost zeu şi nu vei fi.
Şi nu-ţi închipui vreodată
Că eşti perfect, căci Dumnezeu
Nu a creat duplicate.”