Meleagurile tăcute ale puterii

On Octombrie 06, 2010, in Leadership magic, by Neculai Fantanaru

Cântăreşte-ţi bine valoarea fragmentând fiecare element al propriei tale personalităţi şi eliminând acei factori care îţi influenţează într-un mod negativ caracterul.

O veneraţie tot mai mare sporea în jurul lui Nizam care domnea alături de fratele său, regele persan Sharaman, după principiile loialităţii şi fraternităţii. Nimeni însă nu bănuia că, de fapt, Nizam era un fără nicio credinţă, dornic de putere, a cărui mai mare dorinţă era să fie nu numai rege, ci şi cel mai puternic om din Persia.

Aflând că în oraşul sfânt Alamut exista un obiect magic, un pumnal sacru – a cărui mâner era umplut cu legendarul nisip al timpului, şi că eliberarea nisipului întorcea timpul înapoi putând schimba astfel evenimentele, Nizam, foarte bătrân şi înţelept, dar ticălos, şi-a pus în aplicare diabolicul plan.

Arma cea mai eficientă a leadershipului

Pentru a reuşi în leadership trebuie să recurgi la puterea şarmului, a seducţiei pure, dar uneori trebuie să recurgi chiar la viclenie sau la “maşinaţiuni” de culise, şi să pătrunzi necontenit în mintea oamenilor, în conştiinţa maselor, să pătrunzi în sufletul lumii şi să-l modifici după voia ta.

Ca orice impostor, Nizam avea cel mai mare interes să-şi răspândească influenţa în cercuri cât mai largi, şi în special în cei trei nepoţi ai săi, care erau neîntrecuţi în vitejie şi curaj, spre a-şi spori posibilităţile de reuşită. Le-a câştigat acestora încrederea absolută, imprimând foarte clar în inima şi în mintea lor imaginea sa: a unui om nu doar înţelept, ci peste măsură de afectuos şi protector. Ce spunea el rămânea adevărat; ce făcea el era întotdeauna just.

Nu fusese deloc complicat să înşele vigilenţa nepoţilor lui şi totodată a celorlalţi persani. Cunoştea felul acesta de oameni: bine pregătiţi fizic, antrenaţi să lupte, să reacţioneze rapid şi precis, care scrutau fiecare chip, urmăreau orice mişcare şi chiar căutau pericolul.

Instinctul şi inclinaţia pentru răutate l-au înşelat foarte rar. În timp ce el a stat cu ochii pe toţi, nimeni n-a stat cu ochii pe el. Aşa a putut să-şi ia toate măsurile de prevedere ca să treacă nevinovat după ce l-a ucis pe fratele său, regele Sharaman, şi după ce a pus în primejdie un regat întreg.

Îţi poţi îngădui să distrugi o lume, ca s-o reconstruieşti pe a ta?

Nimeni nu a observat ce se petrecea în jurul lor, în afară de prinţul Dastan. În finalul filmului "Prince of Persia: The Sands of Time", Dastan, cu ajutorul frumoasei şi curajoasei prinţese Tamina, au reuşit să “modifice timpul” şi să-l împiedice pe Nizam să-şi atingă scopurile meschine.

Dar, întrebarea ce se impune a fi pusă din capul locului este: ce s-ar fi întâmplat dacă planurile diabolice ale lui Nizam ar fi fost puse în aplicare? Un om care distruge o lume ar fi în stare de orice, inclusiv să distrugă universuri, dar oare merită? Nu ştiu. Dar sunt ferm convins că un om care îşi hrăneşte sufletul numai cu dorinţa înflăcărată de a avea puterea absolută, care nu poate fi determinat să renunţe la planurile sale diabolice, care crede mai mult în valorile materiale decât în cele spirituale, are întotdeauna motive serioase să o facă.

Dacă ai avea posibilitatea, ţi-ai îngădui să distrugi o lume, ca s-o reconstruieşti pe a ta? Sau ai avea puterea să-ţi accepţi destinul şi să laşi ca lucrurile să-şi urmeze cursul firesc, chiar dacă nu sunt pe voia ta?

Puterea se află in mâini bune, atunci când cel ce conduce e mai mult iubit decât temut

Cineva spunea: "Cine slujeşte la un om rău, cerşetor va rămâne". Puterea, daca se află in mâinile unui om fără scrupule, ambiţios, nemilos şi lacom, devine o problema serioasă – căci toţi oamenii vor avea de suferit. Cel ce nu-şi deschide sufletul nimănui este un om de temut, el este un om capabil să distrugă nu doar o lume, ci un întreg univers şi, în consecinţă, el va avea parte de acelaşi răspuns: adică nimeni nu-şi va deschide sufletul în faţa lui.

Dacă, pe de altă parte, conducătorul este simţitor faţă de oameni şi nevoie lor, atunci toţi îl vor servi cu credinţă. Nu vor exista revolte, proteste, nemulţumiri, şi astfel puterea liderului va fi în siguranţă.

După cum două elemente eterogene ca salpetrul şi cărbunele, amestecate în proporţii cuvenite, ne dau pulberea din care se poate desprinde o imensă energie explozivă - tot astfel conlucrarea dintre oameni şi liderul lor poate da o putere utilă mult mare decât ar putea s-o aibă liderul de unul singur.

Pe meleagurile tăcute ale puterii lucrurile nu sunt întotdeauna roz, şi nu există niciun marcaj care să indice adevărata natură a celor care vor să conducă şi manevrele pe care aceştia le întreprind pentru a-şi însuşi şi menţine puterea.

Însă "meleagurile tăcute ale puterii" se află pe nisipuri mişcătoare, iar cel ce intră în această zonă şi rămâne fidel unor principii şi idealuri nesănătoase, inechitabile şi neetice, utilizând viclenia, manipularea, îndoctrinarea în scopul creării propriei lumi, nu-şi va găsi niciodată echilibrul şi nimeni nu-i va întinde o mână ca să-l ajute. Şi cu cât se va zbate mai mult să-şi atingă scopurile ticăloase, cu atât se va afunda mai repede...

Cântăreşte-ţi bine valoarea fragmentând fiecare element al propriei tale personalităţi şi eliminând acei factori care îţi influenţează într-un mod negativ caracterul.

P.S. A deţine puterea prin orice mijloace nu trebuie să fie un deziderat al niciunui lider.