Mentorul de aur

On Aprilie 16, 2009, in Leadership de durata, by Neculai Fantanaru

Călăuzeşte-i pe oameni spre ceea ce e mai bun şi mai luminos în ei înşişi, concentrându-te mai mult asupra hărţii lor sufleteşti.

Un film despre care am mai vorbit este "Gattaca (1997)". Există o scenă, chiar la început, care mi-a rămas bine întipărită în minte.

Acţiunea filmului se desfăşoară undeva în viitorul nu prea îndepărtat, un viitor în care specialiştii puteau afla în numai câteva secunde, timpul exact şi cauza morţii unui nou născut. Iar lui Vincent i s-a preconizat că va muri în jurul vârstei de 30 de ani, din cauza inimii lui destul de slăbită.

Mama băiatului, întinsă pe patul de spital, aştepta cu multa nerăbdare, dar şi cu mari emoţii, verdictul doctorilor. După ce doctorii i-au dat verdictul, comunicându-i speranţa de viaţă a lui Vincent, ea şi-a privit totuşi copilul cu o expresie atât de bucuroasă şi plină de afecţiune şi, sigură pe ea, fără să se lase deloc descurajată, a exclamat cu mândrie şi cu o delicateţe sufletească: „Ştiu că va face de toate. Vei face ceva, Vincent.” Adică: „Eu ştiu că poţi. Ştiu că vei ajunge cineva. Vei reuşi să faci ceva important în viaţă, indiferent de ce spun specialiştii.”

Neîndoielnic mama lui Vincent a avut mai multă încredere în el decât în geneticieni. Iar încrederea ei s-a concretizat în timp. Vincent a reuşit până la urmă, deşi nu era menit pentru acea lume, deşi nimeni nu i-a dat nicio şansă, să ajungă navigator la Gattaca şi să zboare în spaţiu.

Rolul de mamă ocrotitoare şi iubitoare

„Ştiu că poţi, ştiu că vei face ceva”. Cuvintele acestea simple, dar pline de viaţă şi de speranţă, pline de dorinţă şi credinţă, spuse de o persoana cu adevărat interesată de tine, te fac să te simţi mai bine, mai puternic, să fii mai încrezător în viitorul tău, mai creativ, mai doritor şi mai motivat să faci parte din spectacolul vieţii. Fiind convins de intenţiile ei bune, nu te vei închide în tine însuţi, nu te vei umple de tristeţe ci, mai mult ca sigur, vei deveni un alt om. Însă poţi să fii demotivat foarte uşor de către cineva care îţi spune cu convingere că nu deţii potenţialul necesar pentru a produce rezultate, că ai o perspectiva limitată asupra domeniului tău de activitate sau criticându-te cu orice ocazie.

Cred cu tărie că foarte puţini manageri, respectivi lideri, sunt în stare să joace impecabil rolul de mamă iubitoare şi ocrotitoare, care să fie mereu alături de oameni cu un suflet mare, cu speranţă, cu o preocupare sinceră şi accentuată, care să facă tot ce se poate pentru a-i determina să-şi aleagă calea cea mai bună spre evoluţie. Paşii oamenilor nu pot fi călăuziţi decât de o persoana cu o voinţă puternică, cu o viziune optimistă asupra vieţii, asupra prezentului şi a viitorului, care ştie să citească în profunzimile sufletelor oamenilor, permiţându-le să întrevadă o sclipire de speranţă.

Ajută-i pe oameni să respire, nu să se înăbuşe

Doar un avânt puternic, un suflu de viaţă sănătos, intens, şi un moral excelent, te poate ajuta să dobori orice obstacol, chiar dacă în tine nu curge acel sânge fierbinte propriu învingătorilor, chiar dacă îţi lipseşte atitudinea specifică oamenilor superiori. Atitudinea ţi se poate schimba dacă ai în preajma ta, aproape, ori de câte ori simţi nevoia, o persoana care, punându-şi toate speranţele în tine, crezând în potenţialul tău, te încurajează şi îţi insuflă o anumita doză de curaj şi de imaginaţie.

Viaţa trebuie să fie glorioasă, un triumf desăvârşit, în nici într-un caz o „partitură” dificilă sau nepromiţătoare, iar dacă n-ai de partea ta pe cineva care, prin cuvinte de laudă, prin încurajări periodice, să-ţi întipărească în minte faptul că poţi, că eşti capabil să preiei iniţiativa ori de câte ori este necesar şi că eşti în stare să te descurci în orice situaţie, nu vei reuşi să te ridici deasupra tuturor aşteptărilor.

Aşa cum sângele are o circulaţie concentrată pe inimă, mai degrabă decât pe ficat – tot aşa şi tu, ca lider, trebuie să te concentrezi mai mult asupra frumuseţii interioare a oamenilor, asupra hărţii lor sufleteşti, asupra calităţilor şi aptitudinilor lor, mai degrabă decât pe disponibilitatea lor de a se aduna în jurul tău.

Ce bine ar fi dacă orice companie ar avea la conducerea ei o "mamă" ocrotitoare şi iubitoare, demnă de a fi ascultată şi urmată, care să le insufle oamenilor o anumită linişte sufletească, o mama care să nu împiedice minţile slabe să-şi clădească un viitor trainic, care să-i ajute pe oameni în loc să le dea un brânci, care să le ofere încredere, iar ei, sprijinindu-se pe această încredere, să-şi uite toate temerile, să se debaraseze de gândurile şi sentimentele nesănătoase, şi să abordeze viaţa cu un elan nemaipomenit, aşa cum a făcut-o Vincent.

Fiecare om deţine o hartă pe care sunt evidenţiate valorile lor cele mai de preţ. Trebuie numai să înţelegi foarte bine harta lor şi apoi să le dai nişte coordonate exacte care să-i mulţumească sufleteşte şi care să le deschidă un orizont mai cuprinzător. Călăuzeşte-i pe oameni spre ceea ce e mai bun şi mai luminos în ei înşişi, concentrându-te mai mult asupra hărţii lor sufleteşti.

Concluzie: Desigur, este foarte important să ai un mentor chiar şi spiritual care să te susţină şi să-ţi ridice moralul măcar la vremuri de restrişte, după cum la fel de adevărat este că uneori timpul nu trece în favoarea ta şi eşti zorit să obţii rezultate palpabile rapid, ceea ce bineînţeles constituie cel mai bun imbold pentru tine.