Ora ultimului păcat

On August 23, 2011, in Leadership total, by Neculai Fantanaru

Deschide-ţi propriul drum spre performanţă şi succes, fără să îţi dezactivezi câmpul protector împotriva influenţelor negative.

John Milton. Conştient că firma sa de avocatură, “Milton, Chadwick & Waters”, nu se putea dezvolta daca nu dezvolta liderii din cadrul ei, s-a decis să-şi găsească un „urmaş”. Iar cel mai potrivit, cel mai capabil să preia o funcţie atât de înaltă în această companie de top, era Kevin Lomax – un tânăr deosebit de ambiţios.

Milton îl instruieşte pe Kevin, îl învaţă toate dedesubturile meseriei de avocat, îl ajută să înţeleagă care sunt schimbările necesare pe care trebuie să le facă ca să atingă înalta performanţă aşteptată.

Dar cu toate acestea Kevin, în cercul acela nou în care se învârtea, nu se mai simţea în siguranţă. Deşi părea să avanseze tot mai mult din punct de vedere profesional, pe plan emoţional decădea tot mai mult. Se desprinsese de conştiinţa sa, de acele principii solide care se încadrau în sfera percepţiilor despre sine şi despre oamenii din jurul său, despre viaţă şi despre realitate.

În el se produsese o schimbare. Nimeni nu putea să sesizeze încordarea lui care aproape îl epuiza, care îl despărţea de vechile convingeri şi mentalităţi. El lupta cu o forţă nevăzută, şi nu voia să se dea bătut. Fiindcă de la el însuşi se aştepta la mai mult.

Poate vă amintiţi filmul „The Devil's Advocate (1997)”. Kevin a refuzat să mai intre în pielea „diavolului”, şi s-a hotărât să-şi urmeze chemarea inimii, să revină la adevăratele lui valori şi credinţe. Nu a mai vrut să aibă de-a face cu toate acele lucruri murdare, diavoleşti. Asta a însemnat eliberarea lui din propria încarcerare.

Martorul sinuciderii propriului pacient

Totul e îngăduit pentru cei buni, mai puţin păcatul. Păcatul este actul care te înstrăinează de propria ta conştiinţă curată, acea conştiinţă care luptă pentru ceva nobil, care se bazează pe adevăr şi sinceritate, care simte, gândeşte şi te apară în orice ai face. Dacă nu-ţi asculţi vocea interioară, nu-ţi vei găsi niciodată pacea inimii, te vei afunda în păcatul de a te schimba după voia celorlalţi.

Dacă nu porneşti de la considerentul că sănătatea ta morală şi sufletească reprezintă pionul cel mai important în prevenirea şi combaterea alunecărilor spre zona sumbră a leadershipului spre care te pot atrage unii, atunci înseamnă că eşti o fire care nu ştie să se impună, o fire care este uşor de separat de valorile pe care şi-a clădit viaţa, de valorile prin care şi-a deschis propriul drum spre performanţă şi succes.

Structura ta interioară este cea care face diferenţa între „lumină şi întuneric”, între păcat şi virtute. Sinele tău este ca un pacient de care trebuie să ai mare grijă, dar pe care mai întâi de toate trebuie să-l înţelegi şi să-l accepţi ca pe un prieten. Apoi, trebuie să-i menţii stabilitatea şi să-l împiedici să alunece spre acea boală molipsitoare care se numeşte „influenţă negativă”, ce se transmite preponderent pe cale emoţională şi raţională, care contravine eticii şi moralei, dar care pentru moment aduce prosperitate.

A te supune unei influenţe negative înseamnă să fii martor la sinuciderea propriului tău pacient – sinele. Dacă potenţialul tău lăuntric este „infectat” de excesul de influenţă negativă al altora, îţi vei destabiliza valorile care îţi ghidează traseul în viaţă. În leadership totul creşte şi descreşte în funcţie de toleranţa ta la influenţa celorlalţi.

Ora ultimului păcat desemnează momentul când ai decis să te îndepărtezi de adevăratele tale valori şi convingeri, atunci când îţi negi cu încăpăţânare esenţa şi te transformi în altcineva, la îndemnul şi insistenţele celorlalţi. Cel mai mare păcat pe care îl poţi înfăptui, ca viitor lider, este să accepţi în mod voit acele influenţe negative din partea celor care se pun în slujba unor scopuri meschine şi obscure.

Aşa cum sângele pe care deşi nu-l simţi, este totul pentru tine, datorită lui poţi trăi şi respira - tot aşa şi esenţa ta interioară, chiar dacă nu o simţi, ea este totul pentru tine, datorită ei îţi măreşti sau îţi slăbeşti câmpul protector împotriva influenţelor negative.

Concluzie: Întotdeauna vor exista oameni care nu sunt mânaţi de cele mai bune intenţii, oameni care vor să obţină doar foloase materiale indiferent de căile urmate. Ei utilizează toate mijloacele de a-i atrage de partea lor pe cei slabi de caracter, a căror credinţe nu sunt fixate, adică al celor care nu şi-au activat „câmpul protector”.

Creează-ţi un câmp protector împotriva influenţelor negative pe care cu niciun preţ să nu-l dezactivezi, chiar dacă în jurul tău acţionează oameni mânaţi de aparente intenţii bune. Aminteşte-ţi că şi iadul e pavat cu intenţii bune...