Principiul corectitudinii

On Ianuarie 22, 2010, in Principiile conducerii, by Neculai Fantanaru

Nu pretinde de la oameni ceva în plus faţă de ceea ce pretinzi de la tine însuţi.

Cred cu tărie că tot ceea ce ni se întâmplă în viaţa are un scop. Ca fiinţe inteligente avem puterea, şi este de datoria noastră, să învăţăm câte ceva din fiecare experienţă pe care o trăim, fie plăcută sau mai puţin plăcută, fie antrenantă, fie descurajatoare. Iar dacă totul în viaţă se repetă, înseamnă că n-am învăţat nimic din lecţiile pe care am fi trebuit să le învăţăm. De aceea cred că omul în sine poate evolua cu condiţia ca el însuşi să-şi dorească să evolueze. Altfel, niciodată, nimic nu va fi nou sub soare.

Săptămâna trecută mi-a fost dat să întâlnesc un om special. Spun special deoarece, într-un fel, se deosebeşte de mulţi alţii. Şi mai ales pentru m-a învăţat o lecţie preţioasă care sunt sigur că îmi va folosi în viitor.

Eram într-o sală de sport şi jucam fotbal cu prietenii mei, cu unii dintre ei fusesem coleg la acelaşi club de fotbal cu mulţi ani în urmă. Sala era destul de încăpătoare şi modernă. S-a putut juca frumos. Însă, din cele trei echipe câte eram, una nu şi-a dat interesul să joace prea bine. Era evident lucrul acesta. Pasele jucătorilor nu se legau, nici nu-i de mirare pentru că majoritatea erau date la întâmplare. Pierdeau foarte multe mingi, nu alergau aproape deloc, nu se ajutau, ci jucau individual. Nu exista nicio conectivitate. Jocul lor curgea anapoda.

În momentul când am făcut o pauză, stând pe bancă lângă Andrei, căpitanul echipei cu pricina, nu am putut să nu-l întreb: „Andrei, de ce nu vorbeşti cu băieţii din echipa ta să se concentreze mai mult la joc? Nu vedeţi că nu vă iese nimic? Niciodată n-aţi jucat aşa slab ca astăzi.”

În răspunsul pe care l-am primit stă numai laudă. „Nicu, aceşti băieţi au jucat alături de mine ani de zile. Ne cunoaştem foarte bine. Au şi ei încredere în mine, nu numai eu în ei. Dar dacă eu însumi nu joc bine, ei vânzând acest lucru, nicidecum nu se vor strădui să fie mai buni. Nu vezi că şi eu joc ca o ciubotă astăzi? De aceea nu pot pretinde de la ei ceva în plus faţă de ceea ce pretind de la mine însumi. Când eu am să joc bine şi n-am să mai pierd aşa uşor atâtea pase, abia atunci voi putea avea pretenţii de la ei. Altfel nu. Cum să mă urmeze, dacă tocmai eu sunt cel care joacă cel mai prost dintre toţi?”

Rezultatele unei echipe depind de efortul depus de liderul ei

Andrei m-a învăţat în acea zi o lecţie importantă, pe care mulţi refuză s-o înveţe: atunci când liderul „joacă” slab, restul echipei abandonează lupta imediat. Dar, mai mult decât atât, că un lider nu-i poate critica sau judeca pe membrii echipei sale şi nu poate cere mai mult de la ei atâta timp cât el însuşi nu-şi face treaba impecabil.

Mulţi lideri, şi aici mă refer la modul general, nu sunt atât de sinceri şi corecţi cum este Andrei. Ei cer de la oameni mai mult decât ei înşişi sunt în stare să dea. Este acesta oare un lucru normal? Sigur, înţeleg că unii care sunt într-o poziţie de lider au autoritatea de a interveni şi de a implementa anumite schimbări, de a impune reguli, de a lua decizii şi de a solicita subordonaţilor să se supună lor în vederea realizării scopurilor propuse.

Însă a pretinde de la oameni ceva în plus faţă de ceea ce eşti capabil să dai, mi se pare o lipsă totală de profesionalism. O lipsă totală de fair-play. O lipsă totală de respect faţă de membrii echipei care se străduiesc să facă o treabă cât mai bună, care îşi dau tot interesul să obţină rezultate cât mai bune.

Datoria unui lider este să fie mereu lângă oameni, să le întindă o mână de ajutor atunci când este nevoie, să-i răsplătească pe fiecare după performanţele obţinute. Dar dacă el nu depune niciun efort, dacă nu manifestă niciun interes faţă de rezultatele echipei şi nu se implică deloc în susţinerea şi dezvoltarea ei, atunci subordonaţii, la rândul lor, nu vor avea motive reale să-şi dea interesul. Iar dacă liderul pretinde de la oameni mai mult decât poate oferi, atunci aceştia îl vor cataloga drept „necorespunzător” şi în final îşi vor căuta alt lider.

P.S. Întotdeauna trebuie să ţii cont de capabilitatea echipei dacă vrei să-ţi atingi scopurile propuse, şi să nu pretinzi niciodată de la oameni mai mult faţă de ceea ce pretinzi de la tine însuţi.