Principiul creatorului de arta
Construiește-ți viziunea despre om astfel încât să devină parte firească dintr-o operă ce păstrează autenticitatea umană și o valorizează prin adevărul trăit.
Ce este mai important: pedanteria în respectarea detaliilor istorice sau precizia în descifrarea evenimentelor, a sensului lor cu rezonanță actuală? Cum să fie prezentați acești oameni care au trăit cu secole în urmă: stilizați hieratic, în sensul operelor plastice ale epocii, cu gesturi de icoană dictate involuntar de costumele vremii? Cum poate fi creat contactul cu acești oameni atât de depărtați și totodată atât de apropiați de noi? Care să fie atitudinea față de acest „sfânt”, genial conducător de oști? Cum să ne fie înfățișat personajul Nevski: înălțat în slăvi sau coborât până la halat și papuci?
Marele regizor găsește soluționarea acestor întrebări în elaborarea filmului. Interpretarea istorică este realizată prin punctul de vedere al prezentului, al actualității temei. Esențială este pentru Serghei Eisenstein claritatea temei și sobrietatea verbală a filmului. Oamenii despre care va povesti filmul sunt, în fond, aceiași oameni ca și noi. În ceea ce privește eroii din epocile trecute, putem discuta de la egal la egal cu ei; nu simțim nevoia să înjosim eroii trecutului și nici să ne ridicăm în vârful picioarelor pentru a apărea de aceeași înălțime cu ei.
Cum înfățișezi viziunea despre om, astfel încât el să se încadreze în tiparele unei structuri individuale de concepție a unei opere care nu falsifică umanul, ci îl potențează prin adevărul trăit?
Pentru a lega în mod direct modul în care consolidăm conținutul unei creații de realizarea tehnică a unei noi platforme de inovare, care să ofere un context mai nuanțat producțiilor științifice și intelectuale, trebuie mai întâi să reafirmăm importanța existenței umane în raport cu transformarea artei.
Cum trebuie înfățișată viziunea despre om astfel încât el să se încadreze în tiparele unei structuri individuale de concepție a operei, acolo unde trebuie să intervină în mod autentic originalitatea?
Ei bine, viziunea, dar și dedicarea necesară pentru materializarea acesteia într-o formă reprezentativă de abordare a ineditului, dând naștere la o anumită nișă de subiect, trebuie să pornească de la combinarea, proiectarea și integrarea în diverse proporții a elementelor de spectaculozitate.
A atrage privirile oamenilor din jur din ipostaza de artist, permițând reunirea virtuților de experimentator, de investigator al realului și imaginarului, la frontiera cu ficțiunea, înseamnă, de fapt, să te confrunți cu ei într-o interpretare care slujește o teorie avansată, o idee sau o tendință ce pune în lumină intenția de nemărginire în infinitate, ca atunci când pictorul amestecă de fiecare dată altfel culorile, plecând de la tonul de bază, pentru a obține o altă nuanță și alt model.
Cum evaluezi componenta umană ca variabilă esențială a autenticității, pentru ca arta să rămână orientată spre semnificație, nu doar spre formă?
Iar omul, modificat substanțial pentru experiența de depășire a condiției de exilat în propriile limite, interferând cu creația, pus în ipostaza de „artist complex”, poate aduce creatorului de artă o anumită doză de subiectivitate în aprecierea gradului de extindere a zonei de impact. Dar și o doză de obiectivitate în aprecierea gradului de realizare a criteriilor și obiectivelor de performanță.
Personalitatea a cărei activitate este relevantă în contextul procesului de dezvoltare a leadershipului se conturează dincolo de ecranul nonconformismului stilistic, ce are la bază atracția desprinderii de norme și reguli, uimind prin varietatea temelor de creație care lărgesc orizonturile cunoașterii.
În leadership, ca și în arta regizorală, valoarea omului, cât și maniera de concepere a trăsăturilor de personalitate integrate într-o anumită experiență, au o pondere importantă în stabilirea trendului de exprimare și afirmare a propriei autonomii în raport cu idealul de artă – prin creație, prin intermediul modelelor construite.
Tema pe care o încarci cu sensurile valorii umane conturează o viziune conceptuală asupra creației, deschisă atât interpretării personale, cât și celei universale?
Nota dominantă care învăluie ansamblul de transformări ale elementelor de producere a semnificativului, evidențiind diferențele și apropierile dintre ceea ce cunoști și ceea ce obții prin prisma conceptelor reconsiderate, este găsirea, în cadrul unor noi situații, a unor valori de referință care pot să susțină tranziția spre un tip diferit de orientare – una axată pe interpretări de ordin constructiv ale personalității umane.
Interpretarea pe care o conferi personalității tale din perspectiva unui artist se prezintă ca o structură deschisă de trăsături compensatorii ce îți arată nu doar cum să înțelegi mai bine lumea, dar și cât de vastă e dimensiunea a ceea ce încă nu cunoști despre tine.
Poți contura hotarele cunoașterii tale „obiective”, lăsând să transpară faptul că însăși natura ta rămâne ascunsă privirii?
Principiul creatorului de artă vizează instaurarea conexiunilor între multiplele modele de referință, situate într-un curent al dezvoltării autenticității, care intră în structura creației prin implicarea oamenilor – reprezentați în diverse ipostaze.
A măsura valoarea existenței particularului din întreg înseamnă a găsi, pe baza cunoașterii profunde, elementele caracteristice de unicitate, constitutive ale unui scop de superioritate în creație, transmise prin modalități specifice unui leadership performant, care se bazează pe trecut, dar privește prezentul și viitorul. Să găsești unicitatea într-o diversitate – asta reprezintă adevărata performanță.
* Nota: Ion Barna - Eisenstein, Editura Tineretului, 1966.





