Principiul disoluţiei autorităţii

On Octombrie 27, 2010, in Principiile conducerii, by Neculai Fantanaru

Un lider care nu dispune de un psihic puternic şi echilibrat, îşi va pierde autoritatea.

Îmi amintesc entuziasmul maestrului care i se reflecta în priviri în timp ce, cu creionul în mână şi cu caietul pe masă, notam toate indicaţiile preţioase pe care mi le dădea. Îmi amintesc mândria pe care am simţit-o în acea zi, atunci când i-am dovedit că am înţeles ceea ce el mă învăţa. Cuprins de o nespusă dorinţă de a descoperi tainele artei şi dedesubturile ei, îmi promisesem mie însumi, îi promisesem şi lui, că voi face tot ce-mi cere, că-i voi da ascultare şi-i voi urma toate sfaturile.

Maestrul se uită la mine cu o satisfacţie deosebită. Chipul său, luminat de bucurie, reflecta esenţa lui interioară, îi reflecta personalitatea. Era un om de o excepţională bunătate şi blândeţe sufletească, de o sublimă măreţie. Îmi spuse la un moment dat:

- Ştii, oare, Nicu, că a existat odată un pictor foarte talentat, pe nume El Greco, care suferea de o boală a analizorului vizual numită astigmatism? Şi ştii că toate portretele pe care le-a redat erau alungite? În multe biserici din Spania se găsesc picturile lui care înfăţişează personaje deformate... Şi ştii că celebrul pictor Van Gogh a ajuns să-şi taie o ureche datorită stării sale psihice?... Sau că, după cum susţin unii, Mona Lisa este de fapt un auto-portret al lui Leonardo DaVinci?

Eram puţin nedumerit. Nu ştiam ce vrea de fapt să-mi spună el cu aceste exemple, dar apoi a continuat:

- Nicu, opera unui artist trădează adevărata lui capacitate interpretativă care, la rândul ei, e strâns legată de integritatea anatomică şi funcţională a analizorilor în special vizual şi tactil.

"Opera" unui lider trădează adevărata lui stare psihică

Renumiţi pictori care au suferit diferite afecţiuni, s-au afirmat şi s-au bucurat de un real succes încă din timpul vieţii. Şi chiar dacă operele lor au rămas nemuritoare, ele reflectă în mare măsură deficienţele de care sufereau. Au existat, de exemplu, pictori care au pictat numai în nuanţe de verde şi albastru, fiindcă sufereau de o maladie numită discromatopsie. Ei percepeau realitatea înconjurătoare în mod deformat, şi nici nu-şi puteau imagina realitatea altfel.

Aidoma operei unui artist, "opera" unui lider trădează adevărata lui capacitate de conducere care e în strânsă legătură cu fondul lui psihologic şi cu modalitatea de percepţie a realităţii înconjurătoare. El se poate abate de la linia moralităţii, corectitudinii sau datoriei, dacă realitatea pe care o vede, o trăieşte şi o conştientizează nu este coordonată de un psihic solid. O realitate percepută deformat poate să genereze haos, panică şi dezbinare.

Un psihic "amorţit" cauzează deseori probleme şi necazuri

Hai să lămurim un lucru de pe acum, bine? Leadershipul se concentrează asupra dimensiunii umane ca mijloc de obţinere a rezultatelor. Dacă leadershipul pe care liderul îl produce, îl demonstrează şi îl exercită în jurul său nu este unul inspirat şi controlat, dacă nu este în armonie cu valorile oamenilor, atunci nu poate fi decât unul de dominaţie şi supunere, care în loc să genereze sentimente de mulţumire, generează numai tensiuni. Categoric modalitatea de acţiune a unui lider şi aşa zisa lui "operă" depinde de starea de normalitate a psihicului său.

Adolf Hitler este un bun exemplu în acest sens. El a reuşit să câştige poporul german de partea lui prin ideile sale iniţiale, idei posibil bune, măreţe, şi o doctrină pe măsură. Dar datorită psihicului său, a căzut în cele din urmă în extremism, şi a ajuns la genocid. Oricât ar părea de ciudat, acest ambiţios aspirant la idealuri înalte a avut o concepţie absurdă faţă de oameni, rase şi religii; el dorea cu orice chip să obţină o rasă ariană pură...

Un lider care suferă de o afecţiune psihică poate avea o capacitate persuasivă mare şi poate inocula în mintea oamenilor o idee care aparent este normală, dar el riscă să se abată de la ideea iniţial acceptată unanim, ajungând la o aberaţie.

Liderul are nevoie de un psihic echilibrat, altfel poate să clacheze şi să înceapă să vadă totul într-o singură „culoare”, şi la fel cum taurii se înfurie şi reacţionează când văd roşu, orgoliul lor s-ar putea să fie stârnit când lumea din jur se va abate de la principiile lui. Iar pentru împlinirea idealurilor sale, cel cu un psihic slab va fi în stare să sacrifice chiar şi ce are mai scump. Şi cum nimeni nu poate suporta prezenţa unui tiran în viaţa lui, încetul cu încetul puterea acestui lider se va diminua până la dispariţie.

Concluzie: Pentru orice funcţie de conducere este necesar să existe o personalitate puternică cu un psihic în limitele normalului, un psihic echilibrat - o persoană care să aibă o minte clară şi să perceapă corect realitatea înconjurătoare, şi de asemenea, să fie înzestrată cu importante capacităţi de analiză şi sinteză.