Principiul interdependenţei

On Mai 29, 2010, in Principiile conducerii, by Neculai Fantanaru

Când un om îi înşeală încrederea liderului, îi ştirbeşte acestuia şi încrederea în capacitatea de a conduce.

În anul 2008, laboratorul unui mare spital a hotărât să se acrediteze. Managerul tehnic fiind deja desemnat, conducerea spitalului a trebuit să denumească o persoană de încredere care să fie RMC (Responsabil cu Managementul Calităţii). Grea alegere, pentru că o asemenea funcţie presupune nu numai profesionalism, ci şi perseverenţă, verticalitate şi rezistenţă. Din micul colectiv de specialişti cu studii superioare din laborator, o singură persoană, Bogdan M., s-a oferit voluntar pentru această funcţie care necesita timp şi competenţă. Managerul tehnic, ca şi conducerea spitalului, au acceptat.

Deşi pe parcursul anilor precedenţi între managerul tehnic şi Bogdan M. au existat divergenţe de opinii, ei au purces totuşi la întocmirea procedurilor generale. Cu ajutorul unui consultant specializat în acest domeniu, până la sfârşitul anului 2008 se întocmiseră peste jumătate de proceduri.

Dar în anul 2009, datorită restricţiilor financiare la nivel de spital, impuse de forurile superioare, s-a sistat consultanţa în vederea acreditarii. Neavând încotro, managerul tehnic al laboratorului a decis să implementeze procedurile generale întocmite deja, şi care erau posibile fără investiţii financiare prea mari din partea spitalului.

Lucrurile sunt de obicei judecate după urmări

Tocmai atunci când laboratorul s-a confruntat cu acea mare problemă, managerul tehnic s-a izbit de opoziţia lui Bogdan M. care nu a mai vrut, sub nicio formă, să se mai implice în acest proces de acreditare. Imediat ce a realizat că sarcinile pe care le are de executat s-au înmulţit şi au devenit mai grele, el a renunţat la funcţia lui.

Dacă s-ar fi oprit aici nu ar fi făcut prea mult rău, dar nu s-a oprit aici ci a instigat personalul împotriva managerului tehnic, a destabilizat fragilul echilibru din laborator, ajungând să pună chiar beţe în roate managerului tehnic. Consecinţa fiind imposibilitatea continuării procesului de acreditare, precum şi crearea unui curent de opinie negativ în colectivul laboratorului vis a vis de acreditare şi faţă de această funcţie de RMC care a fost refuzată de toţi.

Oamenii siguri se cunosc în împrejurări nesigure

Care să fie pricina acestei ciudăţenii sufleteşti care îl determină pe omul cu o poziţie importantă să se elibereze de orice fel de obligaţii şi să refuze să-şi asume responsabilităţile ce îi revin atunci când situaţia devine critică şi, mai mult decât atât, să se răzvrătească chiar împotriva celui care i-a întins o mână de ajutor, fără să arate nici cel mai mic regret?

Probabil lipsa de experienţă, de profesionalism, incapacitatea de a găsi soluţii la problemele spinoase în momentele critice, la care se adaugă falsitatea şi ipocrizia. Când un om îţi făgăduieşte cinste, dar te răsplăteşte cu necinste, când îţi făgăduieşte loialitate, dar te răsplăteşte prin vrăjmăşie punându-ţi beţe în roate, instigând cu o ură înverşunată pe toată lumea împotriva ta, nu ai de ales: ori să-ţi dai demisia din funcţia pe care o deţii, ori te descotorosești de el.

Ideea de complementaritate, solidaritate şi sentimentul de unitate, le lipseşte cu desăvârşire acelor oameni care nu se pot mulţumi cu un rol secundar, sau care, nu au tăria să-şi asume răspunderea pentru propriile decizii sau acţiuni în cazul unei eventuale răsturnări de situaţie. Un astfel de om, oricât de multă stimă şi consideraţie i-ai arăta, te va lăsa baltă fără nicio remuşcare exact atunci când ai mai multă nevoie de el. Şi în acest caz, povara care trebuie cărată, grea aproape cât o lume, va trebui s-o ridici şi s-o duci până la capăt de unul singur.

Atunci când exista rea voinţă, ranchiună, nepăsare, orgoliu hipertrofiat, nu se poate obţine succesul. Dacă dintr-un motiv sau altul un membru al echipei tale începe să-ţi pună beţe în roate cu o înverşunare nemaipomenită, cu o răutate fără margini, ...mici înţepături, dar multe, şi fără oprire..., nu poţi decât să simţi fiorul dezastrului străbătându-şi tot trupul, simţi că eşti tras în jos, că te goleşti de viaţă, şi ca urmare îţi pierzi energia şi încrederea în forţele proprii. Îţi doreşti să nu te poată influenţa, să înceteze, dar dacă el continuă şi nu se lasă până ce nu te vede totalmente fără vlagă, ce faci? Ei bine, în acest caz n-ai decât două variante: ori te resemnezi, ori continui de unul singur să faci totul, ceea ce este foarte greu.

Ca lider trebuie să dai dovadă de o tenacitate nemaiîntâlnită în urmărirea scopului propus. Dar fără oameni de nădejde, nu vei reuşi niciodată să ajungi prea departe. Trebuie să te încrezi în ei, în adâncul fiinţei tale, să te bizui pe cuvântul lor şi pe sprijinul lor la nevoie. Dar, în acelaşi timp, trebuie să te pregăteşti sufleteşte şi pentru noi lupte. Căci nu întotdeauna lucrurile vor sta atât de roz precum îţi închipui, iar adevărata natură umană nu se lasă descoperită uşor. Unii oameni pot determina stagnarea şi nu progresul.

P.S. Succesul unui lider depinde în totalitate de calitatea oamenilor pe care îi conduce.