Ce fac liderii cei mai buni

On Februarie 23, 2009, in Aptitudini si abilitati, by Neculai Fantanaru

Adu-ţi contribuţia la îmbunătăţirea calităţii leadershipului tău, printr-o ajustare mai bine dozată a atitudinii tale în favoarea schimbării.

Recent, la o emisiune de pe postul de televiziune „Realitatea”, invitatul special Cristian Tudor Popescu, unul dintre cei mai prestigioşi jurnalişti din România de după 1989 şi în prezent preşedinte al Clubului Român de Presă, vorbea despre imaginea României în lume. N-am urmărit emisiunea de la început şi nici n-am avut răbdarea să o urmăresc până la sfârşit, dar mi-a atras atenţia în mod deosebit ceea ce a spus cunoscutul jurnalist la un moment dat:

“Simt nevoia să dau ceva. Un barman îţi dă o bere, tu o bei şi îţi trece setea. Un chioşcar îţi dă un ziar, tu îl citeşti. Şi eu, la rândul meu, simt nevoia să dau ceva celorlalţi oameni.”

Tu iei parte la spectacol? Sau doar îl urmăreşti?

Ce îi deosebeşte pe liderii de mare performanţă de cei mediocri? Ei bine, primii simt nevoia să dea ceva comunităţii în care trăiesc, să se facă folositori, şi de aceea se implică cu tot sufletul în activităţile pe care le desfăşoară pentru a produce o schimbare. O schimbare mică sau majoră. Temporară sau chiar definitivă.

Dorinţa lor cea mai mare este de a fi mult mai mult decât nişte simpli spectatori care iau loc pe scenă, într-un singur şir de scaune, şi care se uită cu fascinaţie ore în şir la spectacolul pe care îl susţin alţii (acei interpreţi excelenţi aleşi cu mare atenţie şi bun gust), iar la sfârşit aplaudă râzând şi pleacă.

Să nu-ţi imaginezi cumva că aceşti oameni vrednici de laudă, care se implică trup şi suflet în tot ceea ce fac, care totodată obţin şi performanţe excepţionale în profesia lor, sunt cu mult diferiţi de toţi ceilalţi. Nu, ei sunt oameni obişnuiţi, dar au aspiraţii, gânduri şi concepţii diferite despre viaţă şi implicit despre rostul lor în lume. Diferenţa dintre oameni este cred, de cel mult o aruncătură de băţ, dar uneori pare uriaşă.

Între scenă şi public nu se află decât rampa

După cum teatrul aduce o contribuţie însemnată în dezvoltarea conştiinţei sociale, tot astfel tu îţi poţi aduce contribuţia la îmbunătăţirea calităţii leadershipului tău printr-o ajustare mai bine dozată a atitudinii tale în favoarea schimbării lumii spre mai bine.

Dar aşa cum contactul nemijlocit între actorul de pe scenă şi masele din sala de spectacol conferă teatrului o răspundere deosebită, tot astfel contactul tău cu realitatea crudă pe care trebuie să o contracarezi conferă leadershipului tău o doză ridicată de obligaţii pe care dacă nu le onorezi cu brio, pot determina efecte secundare. În sensul că poţi fi catalogat drept „inacceptabil” dacă apari dezinteresat faţă de ceilalţi.

Leadershipul implică o răspundere şi o îndatorire de slujire a fiecăruia pentru toţi. Expertul in resurse umane, John Maxwell, a spus foarte bine “Calitatea unui lider nu se recunoaşte în numărul oamenilor care îl servesc, ci în numărul de oameni pe care el îi serveşte”.

Este uimitor cum într-o lume sufocată de indiferenţă şi răceală se găsesc totuşi oameni care încearcă sa dăruiască ceva fără să fie împinşi de la spate. A te strădui să vezi ce-i mai bun în ceilalţi şi a-i ajuta atât cât poţi, uneori mai mult, alteori mai puţin, este într-adevăr un lucru extraordinar. Lucruri minunate se întâmplă atunci când cineva se grăbeşte să-şi exprime solidaritatea şi să-şi aducă aportul la dezvoltarea şi înflorirea comunităţii din care face parte.

Tu îţi ajustezi atitudinea în favoarea schimbării? Cum îţi aduci contribuţia la modelarea societăţii? Poţi să evoluezi în carieră ajutându-i pe ceilalţi din jurul tău? Simţi nevoia să dai ceva? Sau aştepţi numai să primeşti?

Rampa ta spre succes e dată de atitudinea ta. Adopţi o atitudine de indiferenţă şi de superficialitate faţă de lumea din jur? Sau o atitudine de recunoştinţă şi de solidaritate?

Adu-ţi contribuţia la îmbunătăţirea calităţii leadershipului tău, printr-o ajustare mai bine dozată a atitudinii tale în favoarea schimbării.