Scapi din vedere desenul final?

On Aprilie 25, 2009, in Leadership de durata, by Neculai Fantanaru

Evaluează-i pe oameni fără să pierzi din vedere „lumina” de care ei se înconjoară.

Într-o zi un tată şi-a dus fiul la o expoziţie de grafică şi desen. Acolo se aflau mai mulţi artişti care realizau gratuit portrete în creion tuturor celor care doreau să aibă o amintire în alb/negru.

“De ce să nu am şi eu o amintire cu fiul meu? şi-a zis el. Aşa că l-a rugat pe unul dintre artişti să-i realizeze portretul fiului său în vârstă de şapte ani. Artistul a acceptat, l-a aşezat pe copil pe scaun şi l-a rugat să stea nemişcat, apoi s-a apucat de treabă.

Mai întâi i-a desenat ochiul stâng când, brusc, tatăl copilului îl întrerupe: “Nu prea seamănă la ochi cu fiul meu”.

“Aşteptaţi puţin vă rog, încă nu este gata desenul”, a răspuns artistul care a continuat să deseneze.

După ce a terminat de desenat şi ochiul drept, tatăl copilului, cam dezamăgit, îl întrerupe din nou: “Mie tot nu mi se pare că seamănă cu fiul meu”.

“Vă rog, aşteptaţi încă puţin, încă nu este gata desenul”, veni imediat răspunsul artistului. Tatăl copilului începea să-şi piardă răbdarea. Apoi artistul a desenat nasul, buzele, bărbia, obrajii, urechile, sprâncenele, capul şi părul copilului.

“Acum seamănă cu fiul dumneavoastră?” îl întrebă artistul. De data aceasta tatăl copilului a rămas cu gura căscata. Desenul întruchipa perfect imaginea fiului său.

Respecţi adevărul pe care se bazează realitatea?

Ar fi mult mai uşor să întreţinem relaţiile cu ceilalţi oameni dacă am vedea de la început desenul final şi nu ne-am grăbi să tragem concluzii. Din păcate însă, la fel ca tatăl copilului, uneori suntem tentaţi să vedem realitatea fără să preţuim adevărul pe care se bazează ea. Iar atunci când nu cunoaştem adevărul, nu avem cum să-l respectăm – în consecinţă vom avea tendinţa să-i judecăm pe oameni greşit şi să-i critică aspru uneori.

Iei decizii înainte sau după ce lucrurile capătă o formă definitivă?

Prima reacţie a oamenilor este de asociere - încearcă să găsească asemănări între informaţia nouă şi cea cunoscută. La început tatăl copilului nu a găsit nicio asemănare între fiul său şi portretul neterminat de artist, dar pe măsură ce acesta a adăugat noi elemente imaginea fiului său a început să se contureze frumos.

Cea mai fireasca reacţie a noastră este să ne grăbim să acuzăm pe cineva atunci când nu-şi face treaba cum trebuie. Dar cine ştie, poate că lucrurile nu sunt ceea ce par a fi la prima vedere. Poate că dacă mai aşteptăm puţin în loc să ne grăbim să tragem concluzii pripite, lucrurile căpătând o formă definitivă, vom fi mulţumiţi de rezultatul final.

Te afunzi într-un întuneric profund?

A nu percepe corect realitatea celorlalţi oameni, sau a o denatura, este ca şi cum ai intra într-un un pasaj îngust care pe măsură ce înaintezi lumina îşi pierde din intensitate şi se transformă într-un întuneric de nepătruns. Te afunzi din ce în ce mai adânc în întunericul profund ca şi când ai cunoaşte drumul, când de fapt te abaţi tot mai mult de la calea cea dreaptă.

Realitatea este „lumina” pe care tu o pierzi din vedere atunci când te bazezi pe propriile tale convingeri fără să înţelegi pe deplin mentalitatea oamenilor (sau când o conteşti) - deci, atunci când nu efectuezi o cercetare critică a naturii umane pentru a fi convins că-i poţi evalua corect. Dacă te lipseşti de o astfel de cercetare vei curma orice avânt spre înălţime al leadershipului tău.

Liderii nu iau decizii până când nu văd “desenul” final. Dacă sărim direct la concluzii înainte de a cunoaşte faptele pierdem esenţialul. Nu vom putea niciodată să stabilim relaţii dacă nu încercăm să înţelegem esenţialul pe care îl încorporează oamenii în sistemul lor armonios de convingeri şi reprezentări ale realităţii.

Aşa cum un jucător începător de fotbal poate dobândi un grad de măiestrie deosebită în aplicarea tuturor execuţiilor tehnice prin exerciţii constante şi bine dozate, tot astfel tu poţi atinge un grad de măiestrie în leadership dacă îţi dezvolţi capacitatea de a înţelege cu adevărat realitatea oamenilor în complexitatea ei.

Efectuează o cercetare critică a naturii umane pentru a fi convins că-i poţi evalua corect pe oameni. Evaluează-i fără să pierzi din vedere „lumina” de care ei se înconjoară.