Scenariul de Leadership

Leadershipul este un scenariu pe care trebuie să-l pui bine la punct înainte de a-i da drumul în lume.

Cineva mi-a adresat de curând o întrebare cu totul surprinzătoare, la care a adăugat un compliment cu totul special. M-au bucurat amândouă. Întrebarea domnului Sergiu era dacă mi-am creat cumva vreun scenariu de lucru, vreo metodă, sau vreun tipar special după care mă ghidez în realizarea articolelor mele, atât de reușite din punctul dumnealui de vedere, articole care surprind într-adevăr esența a ceea ce înseamnă leadership.

Domnule Sergiu, mai mult decât orice, încerc să spun mereu o poveste minunată în fiecare articol sau carte pe care o scriu, căutând să ajung la esența ideii pe care o am de transmis, ținând cont doar de ceea ce este prioritar. Ideea căreia îi dau naștere trebuie să fie cât mai simplă – cât mai ușor de înțeles, deci să fie exprimată în termeni obișnuiți, să fie concretă, credibilă, și, în același timp cât mai profundă. Pentru a le menține cititorilor interesul treaz trebuie să vin în întâmpinarea așteptărilor lor, altfel ideea mea nu va persista și nu va trezi curiozitatea lor.

De unde îmi apare inspirația? De peste tot. O simplă conversație, o informație gasită într-o carte, o știre de ultimă oră, un material comic de pe web, o imagine dintr-o revistă, etc., toate îmi pot oferi inspirație. Însă trebuie să am intuiția de a vedea ideea... înțelepciunea de a o înțelege...și curajul de a mă folosi de ea.

Ce rol are „brandul” tău în felul în care îți integrezi propria experiență de cunoaștere într-un univers narativ în care nu orice idee ajunge să fie centrală?

Așa cum fiecare scenarist își creează un scenariu pe care apoi îl ecranizează, așa cum fiecare echipă de fotbal profesionistă își aranjează mai întâi scenariile de joc, după care intră pe teren, tot așa un scriitor bun își creează mai întâi scenariul, și abia apoi trece la scrierea cărții.

Scenariul pe care eu îl creez, adică schema articolului sau a cărții pe care urmează să o "scot în lume", este pus la cale minuțios. Sub nicio formă nu trec la textul propriu-zis dacă scenariul nu e bun. Acesta trebuie să aibă un punct de plecare și un punct final. Și este absolut imperios ca descrierea articolului/capitolului (fraza aceea scurtă de la început care ilustrează esențialul) să se potrivească întotdeauna cu finalul, iar titlul pe care îl aleg să fie în strânsă legătură cu subiectul pe care îl abordez.

Performanța mea va avea o valoare cu atât mai mare, cu cât scenariul va fi mai bun.

Brandul este povestea modalității de a introduce un nou concept, un nou act de limbaj sau un nou fel de a vedea, de a judeca și de a aprecia lucrurile și viața, care recunoaște în mod explicit importanța extinderii propriei experiențe de cunoaștere.

Reflecția este un proces de gândire și de receptare a ideilor ce are ca primă condiție (de manifestare a potențelor creatoare) acea creștere a cantității de informație care ia naștere în urma procesului de trecere de la faza sintetică la cea analitica. Reflecția este trebuincioasă la analiza modalităților de construcție a unor noi viziuni, perspective sau puncte de vedere, conform condițiilor proprii de funcționare care iau naștere în spațiul foarte vast în care te desfășori artistic.

Se transformă arta ta într-o probă de măiestrie prin care încerci să domolești un Ego ce se vrea stăpânul realității?

Cele două tipare, arta și măiestria, trebuie să se contopească în același timp pentru ca leadershipul tău să aibă un efect de "intrare" într-o creștere accelerată de performanță. Scenariul elaborat potrivit leadershipului, prin care îți ghidezi măiestria de a-ți stăpâni profesia, mai ales acele înclinații care merită determinate sistematic și periodic, trebuie să fie inclus într-un cadru specificat de referință al valorii tale. Consolidat pe un fundament unic al întregii determinări de a-ți exprima identitatea, prin forța fertilizantă a gândurilor, ideilor, părerilor și punctelor de vedere ce țin de contexte diferite de cele convenționale.

Pentru artiștii și maeștrii care alternează în diferite roluri în afirmarea identității personale, succesul în a atribui artei un sens capabil să submineze inteligent orice reper de interes, semnificație și apreciere din partea oricui, devine un spațiu pe care ei îl explorează la maxim și știu să scoată tot ceea ce pot mai bun din el.

Din alt punct de vedere, mai pragmatic, semnalarea unui potențial insucces profesional, datorat lipsei de exemplaritate în plan ideatic și expresiv, dar în special îngrădirilor sau constrângerilor de ordin "intern" și "extern", strânge laolaltă versiunile de abordări care nu sunt succesive versus diferențele dintre versiuni succesive.

Ego-ul tău se vede cea mai importantă parte din realitate atunci când rolul pe care ți-l asumi (conform mixajului dintre imagine, realitate, mesajul transmis și contextul de producere a efectelor) interacționează cu subiectul și devine el însuși o necesitate a lumii. Un actor știe să-și controleze comportamentul și reacțiile astfel încât impresia pe care o induce audienței să fie pe măsura intențiilor sale.

Reușești să articulezi propria poveste astfel încât performanțele tale să genereze o percepție autentică, depășind nivelul aparențelor?

Scenariul este de fapt o versiune de adevăr pe care o pui la dispoziția oamenilor, un mare flirt cu știința compoziției de valori și idei în spiritul căruia te-ai format și educat profesional, o adaptare a propriilor tale convingeri și orientări la așteptările celorlalți, de tipul "merită" sau "nu merită".

În plus, poziția ta față de ceea ce transmiți, un mesaj, o viziune, o învățătură, stări sau emoții, poate fi relativ marginalizată și chiar imaginea de sine poate fi defavorabilă în cadrul semnificației pe care o atribui leadershipului. Uneori ele dezvoltă, treptat, un soi de inferioritate în fața Ego-ului tău, un chin interior, mai ales dacă nu reușești să-ți prezinți "povestea" în funcție de adevărata măsură a performanțelor tale.

Faptul că ai calități de lider nu înseamnă că deții toate răspunsurile și că ești capabil să găsești "povestea" potrivită pentru a-i atrage pe oameni. Oamenii vor povestea potrivită pentru rolurile lor, și un scenariu care să-i reprezinte acolo unde datoria le-o cere.

Cum reușește un scenariu minuțios construit să devină artă, revelând acel gol din conștiința oamenilor care strigă: «Iată ce vă scapă !»?

Celebrul personaj Peter Munk, din opera scriitorului Wilhelm Hauff, i-a cerut Omulețului de Sticlă să-i îndeplinească dorința – de a avea cea mai bogată sticlărie din regiune, dar fără să-l roage să-i destăinuie și taina unde anume ar putea vinde sticla la prețul cel mai bun.

Dacă te vei hazarda să treci în fruntea oamenilor, construind scenarii bazate doar pe ficțiuni, deci care nu întăresc acel sens de control a realității pe care oamenii o doresc schimbată, vei sfârși la fel ca Peter Munk. În final vei rămâne cu un scenariu cu scop, dar fără verdict și fără prea mari așteptări. Receptarea propriei creații va fi făcută de pe poziția unui fapt neîmplinit.

Iată ce știți ! Iată ce vă scapă ! Secretul succesului tău stă în scenariul de leadership pe care ți-l creezi, și pe care trebuie să-l pui bine la punct înainte să-i dai drumul în lume. Doar nu-ți închipui cumva c-ai să treci în fruntea oamenilor, adoptând stilul clasic: doar promisiuni și explicații, dar nimic concret și viabil.

Oamenii îți vor acorda votul de încredere numai dacă vii cu un scenariu bine pus la punct, care are sens și e plauzibil, și în care sunt expuse cât mai multe detalii concrete (atenție ! detalii care se pot concretiza rapid în direcții de acțiune). Dacă vrei să spargi tiparele și să obții cât mai multe puncte bonus, trezește-le oamenilor interesul realizând un scenariu al cărui mesaj să aibă un impact de durată. Stârnește interesul oamenilor relevându-le un gol în conștiința lor: "iată ce știți" și "iată ce vă scapă".

Leadershipul nu este despre control, ci despre puterea viziunii de a se impune prin autenticitate, transformând parcursul tău personal într-un destin colectiv.

Scenariul de Leadership constă în puterea de pătrundere și de înțelegere a esenței lucrurilor; este singura formă de "artă" pură prin care îți poți exprima ideile și intențiile – și este cea mai sigură formă de manipulare. Reprezintă mijlocul prin care poți să marchezi punctul decisiv, făcându-ți o grămadă de susținători.

Pentru ca ideile pe care vrei să le promovezi să persiste, este absolut imperios ca scenariul cu care te prezinți în fața oamenilor să fie surprinzător, să vină în întâmpinarea așteptărilor lor, dar în același timp să fie ușor de înțeles și de aplicat ca să-ți permită să te folosești de idei imediat.

Dacă vrei să-ți faci cunoscută calitatea leadershipului tău, atunci ieși în lume cu un scenariu excepțional. Dar nu-ți irosi timpul scriind un "eseu" care nu vă plăcea nimănui și a cărui esență n-ai să fii în stare s-o pui în practică.

Ideal ar fi ca fiecare fragment din scenariul tău să fie deosebit de fermecător, să-i seducă pe oameni și să le stimuleze emoțiile – așa cum reușește s-o facă un adevărat scenarist sau un adevărat scriitor. Ai dreptul să pui în scenă orice tip de personaj, orice decor, orice fel de acțiune, orice idee, orice principiu sau orice regulă de leadership, și să le manevrezi pe toate după bunul plac.

Concluzie: Leadershipul presupune că dispui pe lângă calități native și competențe atestate, și de un scenariu de acțiune bine pus la punct în care să fie precizate atât metodele cât și căile de obținere a efectului scontat – un scenariu pe care să-l faci cunoscut în lume, altfel nu vei avea niciodată niciun susținător.