Simfonia rătăcirii

On Iulie 02, 2010, in Leadership de succes, by Neculai Fantanaru

Ghidează-ţi viziunea pe calea spre excelenţă, păstrând în permanenţă contactul cu adevărata realitate.

La sfârşitul secolului al XV-lea, pe când continentele încă nu erau descoperite în totalitate, marii navigatori nu aveau decât o singură preocupare: să uşureze legăturile cu Asia şi să caute Orientul navigând spre apus; într-un cuvânt, să ajungă pe drumul cel mai scurt spre Ţara Mirodeniilor.

Asta este ceea ce a încercat şi Cristofor Columb. Sprijinindu-se pe ideile celebrului astronom florentin Toscanelli şi pe cele ale cosmografului german Martin Behaim, cu care a corespondat multă vreme, Columb, l-a vârsta de 41 de ani, s-a hotărât să pornească înspre necunoscut, înspre neprevăzut, înarmat mai ales cu speranţă, dorinţa de a reuşi, încredere şi curaj. Ţelul lui era clar. Nu voia decât „să caute Orientul prin Occident şi să ajungă, prin vest, acolo de unde vin mirodeniile”.

Nu întotdeauna ce crezi tu este realitatea

Cufundat în hăţişul propriilor gânduri şi idei, Columb nu a intuit în niciun fel că soarta îl va purta, de-a lungul a patru călătorii pline de pericole, pe tărâmuri necunoscute. De două ori l-a încercat destinul pe Columb călăuzindu-l spre Lumea Nouă, şi tot de atâtea ori el n-a abandonat ideea, falsă de altfel, că se afla pe coastele Asiei. Căci dacă a pornit în căutarea Japoniei, insulele noi descoperite nu puteau să fie parte decât numai din Japonia. Şi fiindcă nu s-a gândit la alte variante posibile, el a comis mai multe erori care au schimbat întreaga serie a descoperirilor sale.

Columb a avut tot ce trebuia pentru a excela în leadership şi pentru a exercita o influenţă notabilă asupra societăţii: competenţă, creativitate, energie din belşug, încredere neobosită în sine, curaj. Nu era nici pe departe un om cu vederi înapoiate. Era un marinar îndrăzneţ, un căpitan care-şi cunoştea bine meseria, un bun navigator şi totodată un bun negustor. Dar a avut un punct slab, un cusur care l-a urmărit toată viaţa, un cusur din cauza căruia era să-şi piardă toate atuurile: s-a hrănit mereu cu ideea că are dreptate. Acţionând mereu sub impulsul unei convingeri greşite, s-a înşelat de fiecare dată. Iar ca şi consecinţă el murit fără să-şi fi dat seama măcar de existenţa marelui continent, căruia el nu avea să-i dea nici cel puţin numele.

O a doua greşeală pe care a făcut-o Columb este că s-a bazat doar pe nişte hărţi întocmite de Toscanelli, dar care erau total eronate. În loc să încerce să adâncească mai mult lucrurile, să încerce să socotească şi singur, să cerceteze mai bine ţărmurile descoperite, el a mers pe ideea că nu exista decât o singura realitate, aceea care era redată în acele hărţi după care s-a ghidat tot timpul.

Cunoştinţele limitate îţi îngustează orizontul

Un căpitan de navă care nu posedă cunoştinţe suficient de avansate şi nu dispune de instrumente şi aparatură performante, singur se poate induce în eroare. Aşa cum un medic nu poate prescrie tratamente ţintite dacă nu dispune de elemente ajutătoare de diagnostic (de ex: analize de laborator), tot aşa şi Columb, n-ar fi navigat în deriva dacă ar fi avut hărţi corecte de navigaţie şi dacă ar fi dispus de instrumente de navigaţie performante.

Mai mult decât atât, pe fiecare insulă descoperită au existat numeroase indicii care puteau să-l ajute să sesizeze diferenţa dintre coasta Asiei şi noul continent, însă el le-a scăpat din vedere. Deşi dobândise o instrucţie mult superioară celei a marinarilor timpului său, orizontul lui Columb era însă limitat. Cunoştinţele sale de astronomie nu erau atât de avansate ca ale unui căpitan de vas din zilele noastre, şi nu a dispus de un instrumentar de foarte bună calitate şi precizie. Atunci tehnologia nu era atât de evoluată ca astăzi. În călătoriile sale, el s-a ghidat mereu după înălţimea soarelui, după conjuncţia astrelor, după lungimea nopţilor şi a zilelor, etc.

O simfonie dulce amară

Ca un titan mitologic condamnat pe veci să sprijine cerul, Columb a fost condamnat să rătăcească pe mări şi oceane. Căci dacă ar trebui sa însumăm toate drumurile sale pe mare, cu siguranţă am constata că mai mult a navigat în derivă, rătăcind în căutarea ţintelor propuse. El a descoperit numeroase insule de pe coastele Americii, dar cu toate acestea n-a ştiut niciodată cu adevărat unde se afla. Totuşi rătăcirile lui nu au fost fără folos. Căci prin călătoriile sale a îmbogăţit cunoaşterea geografică a timpului cu numeroase insule precum Tortugas, Martinica, Dominica, Maria Galante, Guadalupe, Montserrat, Santa Maria, Santa Cruz, Puerto Rico, Jamaica, coastele Hondurasului, insulele Mulatas, golful Darien.

Columb a trăit multe bucurii şi tristeţi, dar şi multe victorii şi înfrângeri de-a lungul vieţii sale. Călătoriile întreprinse de el au constituit o simfonie care a impresionat lumea, o simfonie în care curajul, dârzenia, cutezanţa s-au îmbinat armonios, şi în ciuda unor eşecuri şi nereuşite, el s-a ridicat deasupra oamenilor vremii. De aceea numele şi gloria ilustrului navigator fiinţează pretutindeni.

Concluzie: În prezent un lider nu trebuie comparat cu un rătăcitor ce umblă pe căi mai mult sau mai puţin bătătorite şi care nu ştie cum, sau nu are cum să ajungă la destinaţie. Dimpotrivă, un lider trebuie acum să deţină atât metodele cât şi instrumentele necesare atingerii obiectivelor finale.

Ghidează-ţi viziunea pe calea spre excelenţă, păstrând în permanenţă contactul cu adevărata realitate.