Supremația magicianului

Impune-le oamenilor ideile și convingerile tale, fără să crezi o dizarmonie între modelul de căpătâi al leadershipului tău și modelul de personalitate pe care vrei să-l scoți în evidență.

Emoția resimțită în acea noapte nu se va șterge niciodată din amintirea mea. Mi-era frică în sala întunecoasă, aveam o spaimă de moarte în mine. Pe scenă, prin fumul cenușiu, nu se vedea decât silueta magicianului, îmbrăcat într-o mantie neagră. Când m-am uitat mai bine la el, am văzut că avea o mască ce-i acoperea numai jumătate din față, tot neagră - o mască a chinului sau a veseliei, pe care se perindau de-a valma când zâmbete, când grimase de suferință, când o bucurie intensă, când o undă de melancolie. Chipuri create după propriile sale emoții, după propria sa voință, după propriile sale legi.

Încercam să-i văd ochii prin masca sa, acea mască a aparențelor. Îl puteam contrazice pe oricine ar fi spus că fața aceea era veselă, tristă sau mânioasă. Tot ceea ce părea realist și rațional la el era pus în umbră, ascuns în mod conștient. El era regele spectacolului, punctul de întâlnire al tuturor enigmelor, iar masca îl ajuta să ascundă realitatea. Eram convins că era ceva fictiv, că-și crease propria sa lume ireală. Mă puteam uita la el, dar nu-i puteam ghici gândurile.

La un moment dat magicianul rosti cu glas tare, pe un ton ferm, sumbru, niște cuvinte ciudate, nedeslușite. Ascultam. Vorbea foarte rar, dar vorbele sale misterioase, în mijlocul tăcerii, mă tulburau mai tare ca tot restul. Prin mulțimea de cuvinte pe care le rostea, unele sunau mai tare. Atunci mi s-a părut că sala s-a întunecat și mai mult. Vorbea ca un judecător al ultimei instanțe care, fără să-și justifice sentința, îi condamnă la moarte pe cei ce-au violat legile existenței. Sau ca un nebun care și-a pus în cap cu îndrăzneală să schimbe aceste legi.

Înțelegerea rolului tău într-un moment de mare tensiune se schimbă definitiv odată cu succesiunea actelor de posesiune a realului?

Figura lui revenea neîncetat sub diverse înfățișări. În fiecare spectacol, o altă mască, un alt rol, un alt scenariu. Uneori dorea să pară bucuros, alteori trist, uneori comic, alteori tragic, dar de cele mai multe ori terifiant. Îmi amintesc că la începutul acelui spectacolului, pentru a crea senzația de spaimă, a creat un „tablou” cutremurător amintind de chipul înspăimântător în care Jupiter îi doborâse pe titanii răsculați împotriva domniei sale, strivindu-i sub munți. Apoi și-a făcut trucul, relativ înfiorător, cu cuțitele.

Dar ceea ce se ascundea de fapt sub măștile sale, ceea ce părea o identitate falsă, nu era decât o ambiție deghizată care se îndrepta spre interese mai mari, știute numai de el. Iar pentru asta el aplica un singur mod de gândire, același în fiecare spectacol: Unde pot câștiga? Unde pot pierde? Care sunt cele mai bune trucuri și care sunt cele mai slabe? Ce-și dorește mai mult publicul? Ca orice magician adevărat, el deținea propriul său instrument de testare și control care-l ajută să-și îmbunătățească rezultatele în mod clar și măsurabil.

Îți identifici autenticitatea într-o ambiție deghizată care se îndreaptă spre o înțelegere extinsă dincolo de punctul de întâlnire al tuturor enigmelor?

Deși suportul valorii practice rezultate din elementele științei pe care o prezinți este impresionant, el nu e mai puțin ușor de demonstrat. O abordare științifică nu este legată, de fapt, nici de combinația de elemente care o conține, nici de certitudinea pe care o oferă, ci de echivalentul inspirațional al acestora, de acel ansamblu organizat de abstracțiuni, necunoscute, concepte cauzale prin care se realizează un ideal de as în domeniu.

A fi as în ale magiei înseamnă să continui să exiști, chiar dacă nimeni nu te vede, și totuși să fii în atenția tuturor. A fi as înseamnă să ascunzi în mod conștient tot ceea ce este realist și raționa, dar cu scopul de a atinge plenitudinea semnificației imaginii nou create pe care dorești să o reprezinți.

Punctul de întâlnire al tuturor enigmelor, având în minte o mișcare ce se repetă diferit într-o abudență de efecte acompaniate și intersectate ritmic după un scenariu cu totul original, decurge dintr-un întreg de reguli, modele, tipare, scheme de creare a unor realități seducătoare prin conjugarea calculată dintre erudiție, intuiție și forța interpretativă, ca urmare a necesității reprezentării unor relații arbitrare între diferite obiecte, fenomene și manifestări, respectiv a interconexiunilor dintre acestea.

Este și asta un fel de înțelepciune ezoterică, care încă trebuie cizelată pentru a întări puntea misterioasă între identitatea ta adevărată și personajele pe care le interpretezi. Decisivă, peste toate, e răsturnarea derutantă a reperelor de care te folosești pentru a redirecționa atenția celor din jur.

Oamenii care știu să se reinventeze se ghidează după următorul precept: "Dincolo de rol te afli tu". Legătura aceasta între mai multe realități, personaje, transfigurări, are o aderență profundă, care ar face ca valoarea a ceea ce descoperi când nu mai ești adevăratul tu, să varieze cu forma organizării în jurul unei idei valorice fundamentale. Idee de tipul „omul se poate ascunde de multe, numai de sine nu."

Ești valoros nu atât fiindcă știi să jonglezi cu comportamente și atitudini, ci pentru că reușești să distingi ceea ce e important de ceea ce e secundar, ceea ce este propriu de ceea ce este străin de tine însuți.

Autenticitatea este valoarea dobândită prin unirea experiențială a provocării de a te reinventa și a noului izvorât din dorința de a fabrica continuu realitatea cu care operezi și evenimentele pe care le trăiești.

Fantastica ascensiune a unui lider. Ca să-ți mărești puterea de influență, trebuie să fii, din anumite puncte de vedere, un magician, să-ți creezi propriul tău spectacol de magie, pe care-l conduci de cele mai multe ori singur. Trebuie să deții acea forță care-i influențează pe oameni, să creezi o punte între sufletul tău și al lor, o punte între fantezie și realitate, o punte prin care să-i câștigi întotdeauna de partea ta. Abilitatea de a transpune, măiestrit, convingerile și dorințele tale celor din jur, este crucială în succesul tău ca lider.

Însa oamenii trebuie să vadă ca să creadă. Dacă în spectacolul pe care îl joci apari cu mai multe identități, oamenii nu vor ști niciodată ce să creadă și ce nu. Simulând mereu o nouă expresie, o nouă fizionomie, o nouă identitate ca să pari altcineva în ochii celor din jur și să fii crezut, nu-ți va aduce succesul în leadership. Cel puțin nu pentru o perioadă lungă de timp.

Masca pe care o porți reprezintă fața pe care o arăți lumii, în orice clipă. Dacă prezinți oamenilor un chip neadecvat, sau care nu e în concordanță cu așteptările lor, aceștia nu vor mai putea deosebi irealul de real, ba chiar irealul va începe să li se pară mai mult real. Ai acea abilitate fantastică de a modela și de a fabrica continuu realitatea cu care te confrunți?

Așa cum datoria unui arbitru este să impună respectarea regulamentului în litera și în spiritul său, tot astfel datoria ta este să impui oamenilor anumite idei și convingeri în litera și în spiritul tău, fără să crezi o dizarmonie între modelul de căpătâi al leadershipului tău și modelul de personalitate pe care vrei să-l scoți în evidență.

Înainte să construiești și să răspândești magia încearcă să iei în considerare efectul unei stări de inhibiție temporară datorată alterării realității.

Căci, așa cum bine preciza cineva pe internet: "De multe ori inhibiția este o barieră în calea actului artistic. Gesturile pot fi necontrolate, mimica și mesajul corporal poate fi ridicol și necontrolat."

Concluzie: Supremația liderului se aseamănă cu cea a unui magician iscusit, abordând „masca potrivită” în situații potrivite. Acest lucru nu înseamnă însă să te joci sau să creezi iluzii de moment, căci în cel mai bun caz nu vei fi credibil, iar în cel mai rău vei fi luat drept un farsor care va fi urgent îndepărtat din funcția de lider și chiar din colectiv.

Tu îți pui masca potrivită în situații potrivite? Ele îți asigură o putere mai mare de influență? Ai puterea să le insufli oamenilor încredere în tine falsificând tot timpul realitatea? Ești dispus să plătești prețul artei de a conduce, scoțând în evidență mereu adevăratul tău caracter? Ești stăpân peste toți și peste toate numai atunci când ai toți așii în mânecă?

Te străduiești continuu să te perfecționezi și să­-ți folosești la maximum potențialul de om empatic care își comunică întotdeauna sentimentele? Sau te-ai auto-disciplinat să-i influențezi pe oameni prin lipsa de empatie, ascunzându-ți adevărata fire?