Supremaţia magicianului

On August 08, 2010, in Leadership impact, by Neculai Fantanaru

Impune-le oamenilor ideile şi convingerile tale, fără să crezi o dizarmonie între modelul de căpătâi al leadershipului tău şi modelul de leadership pe care vrei să-l scoţi în evidenţă.

Emoţia resimţită în acea noapte nu se va şterge niciodată din amintirea mea. Mi-era frică în sala întunecoasă, aveam o spaimă de moarte în mine. Pe scenă, prin fumul cenuşiu, nu se vedea decât silueta magicianului, îmbrăcat într-o mantie neagră. Când m-am uitat mai bine la el, am văzut că avea o mască care-i acoperea numai jumătate din faţă, tot neagră - o mască a chinului sau a veseliei, pe care se perindau de-a valma când zâmbete, când grimase de suferinţă, când o bucurie intensă, când o undă de melancolie - chipuri create după propriile sale emoţii, după propria sa voinţă, după propriile sale legi.

O superioritate incontestabilă

Încercasem să-i văd ochii prin masca sa, acea mască a aparenţelor. Îl puteam contrazice pe oricine ar fi spus ca faţa aceea era veselă, tristă sau mânioasă. Tot ceea ce era realist şi raţional la el, era pus în umbra, ascuns în mod conştient. El era regele spectacolului, punctul de întâlnire al tuturor enigmelor, iar masca îl ajuta să ascundă realitatea. Eram convins că era ceva fictiv, că-şi crease propria sa lume ireală. Mă puteam uita la el, dar nu-i puteam ghici gândurile.

La un moment dat magicianul rosti cu glas tare, pe un ton ferm, sumbru, nişte cuvinte ciudate, nedesluşite. Ascultam. Vocea vorbea foarte rar, dar vorbele sale misterioase, în mijlocul tăcerii, mă tulburară mai tare ca tot restul. Prin mulţimea de cuvinte pe care le rostea, unele sunau mai tare; atunci mi s-a părut că sala s-a întunecat şi mai mult. Vorbea ca un judecător al ultimei instanţe care, fără să-şi justifice sentinţa, îi condamnă la moarte pe cei ce-au violat legile existenţei şi, poate chiar ca un nebun care şi-a pus în cap cu îndrăzneală să schimbe aceste legi.

Singur la cârma propriului său spectacol

Figura lui revenea neîncetat sub diverse înfăţişări. În fiecare spectacol, o altă mască, un alt rol, un alt scenariu. Uneori dorea să pară bucuros, alteori trist, uneori comic, alteori tragic, dar de cele mai multe ori terifiant. Îmi amintesc că la începutul acelui spectacolului, pentru a crea senzaţia de spaimă, a creat un „tablou” cutremurător şi terifiant, amintind de chipul înspăimântător în care Jupiter îi doborâse pe titanii răsculaţi împotriva domniei sale, strivindu-i sub munţi. Apoi şi-a făcut trucul, relativ înfiorător, cu cuţitele.

Un singur chip, un singur mod de gândire

Dar ceea ce se ascundea de fapt sub măştile sale, ceea ce părea o identitate falsă, nu era decât o ambiţie deghizată care se îndrepta spre interese mai mari, ştiute numai de el. Iar pentru asta el aplica un singur mod de gândire, acelaşi în fiecare spectacol: Unde pot câştiga? Unde pot pierde? Care sunt cele mai bune trucuri şi care sunt cele mai slabe? Ce-şi doreşte mai mult publicul? Ca orice magician adevărat, el deţinea propriul său instrument de testare şi control care-l ajuta să-şi îmbunătăţească rezultatele în mod clar şi măsurabil.

Fantastica ascensiune a unui lider

Ca să-ţi măreşti puterea de influenţă, trebuie să fii, din anumite puncte de vedere, un magician, să-ţi creezi propriul tău spectacol de magie, pe care-l conduci de cele mai multe ori singur. Trebuie să deţii acea forţă care-i influenţează pe oameni, să creezi o punte între sufletul tău şi al lor, o punte între fantezie şi realitate, o punte prin care să-i câştigi întotdeauna de partea ta. Abilitatea de a transpune, măiestrit, convingerile şi dorinţele tale celor din jur, este cruciala în succesul tău ca lider.

Însa oamenii trebuie să vadă ca să creadă. Dacă în spectacolul pe care îl joci apari cu mai multe identităţi, oamenii nu vor şti niciodată ce să creadă şi ce nu. Simulând mereu o nouă expresie, o nouă fizionomie, o nouă identitate ca să pari ceea ce vrei în ochii celor din jur şi să fii crezut, nu-ţi va aduce succesul în leadership, cel puţin nu pentru o perioadă lungă de timp. Masca pe care o porţi reprezintă faţa pe care o arăţi lumii, în orice clipă. Dacă prezinţi oamenilor un chip neadecvat, sau care nu e în concordanţă cu aşteptările lor, aceştia nu vor mai putea deosebi irealul de real, ba chiar irealul va începe să li se pară mai mult real.

Aşa cum datoria unui arbitru este să impună respectarea regulamentului în litera şi în spiritul său, tot astfel datoria ta este să impui oamenilor anumite idei şi convingeri în litera şi în spiritul tău, fără să crezi o dizarmonie între modelul de căpătâi al leadershipului tău şi modelul de leadership pe care vrei să-l scoţi în evidenţă.

Concluzie: Supremaţia liderului se aseamănă cu cea a unui magician iscusit, abordând „masca potrivita” în situaţii potrivite. Acest lucru nu înseamnă însă să te joci sau să creezi iluzii de moment, căci în cel mai bun caz nu vei fi credibil, iar în cel mai rău vei fi luat drept un farsor care va fi urgent îndepărtat din funcţia de lider şi chiar din colectiv.

Tu îţi pui masca potrivită în situaţii potrivite? Ele îţi asigură o putere mai mare de influenţă? Ai puterea să le insufli oamenilor încredere în tine falsificând tot timpul realitatea? Eşti dispus să plăteşti preţul artei de a conduce, scoţând în evidenţă mereu adevăratul tău caracter? Eşti stăpân peste toţi şi peste toate numai atunci când ai toţi aşii în mânecă?

Te străduieşti continuu să te perfecţionezi şi să­-ţi foloseşti la maximum potenţialul de om empatic care îşi comunică întotdeauna sentimentele? Sau te-ai auto-disciplinat să-i influenţezi pe oameni prin lipsa de empatie, ascunzându-ţi adevărata fire?