Tărâmul nesfârşit al inimii

On Noiembrie 28, 2010, in Leadership total, by Neculai Fantanaru

Învaţă să-ţi cunoşti inima, pentru a şti câtă încredere să-i acorzi.

Ascuns în spatele unei coloane de marmură, prinţul Dastan îl aştepta pe fratele său, Tus, moştenitorul tronului. Când acesta îşi făcu apariţia în dormitor, Dastan se repezi la el, aşa cum se repede vulturul la pradă, şi ameninţându-l cu pumnalul, îi vorbi cu speranţă, dar şi cu teamă în suflet:

- Tus, unchiul nostru, Nizam, ne-a minţit. Ai avut încredere în el, aşa cum am avut şi eu. Însă el e cel care l-a omorât pe tatăl nostru, otrăvind mantia pe care ţi-a dat-o, mantia pe care, la rândul tău, mi-ai dat-o mie, şi pe care eu i-am făcut-o cadou tatălui nostru.

Rostind aceste cuvinte, prinţul Dastan se aştepta să vadă înseninându-se chipul fratelui său, a cărui mohorâre se datora morţii tatălui lor, însă chipul lui Tus deveni, dimpotrivă, şi mai nepăsător, şi mai rece. Îl privea pe Dastan cu o atenţie ce nu vădea deloc bunăvoinţă, ci o asprime fără margini.

- Dacă ai de gând să mă omori, fă-o acum, îi spuse Tus, împins de ura ce o nutrea faţă de el.

Dastan, nădăjduind totuşi că fratelui său i se va înmuia inima, mai făcu o încercare, de data aceasta şi mai hotărâtă, de a-l convinge de nevinovăţia sa. Îi povesti fragmentat despre planul diabolic al unchiului lor. Dar, văzând lipsa de reacţie şi privirea sumbră şi severă a fratelui său, văzând că acesta nu avea încredere în el, nu avu de ales decât să recurgă la o ultimă soluţie, la un ultim gest de credinţă. Îşi adună toată puterea sufletului şi îşi implantă pumnalul în inimă.

Ascultă-ţi inima, sau te vei prăbuşi în cel mai adânc hău

Abia în acel moment Tus, gândindu-se că în adâncul acestei întâmplări exista o taină cumplită, se cufundă în gânduri şi simţi chiar un fel de îngrijorare. Nu-i trecuse niciodată prin gând că pe Dastan – un luptător atât de curajos, atât de încrezător - îl va împinge sinceritatea, sau mai bine zis forţa sufletului, asprimea sufletului, până la o asemenea faptă. Într-atâta îl miră această faptă, încât, amintindu-şi cuvintele pe care Dastan i le spusese înainte de a se sinucide, luă pumnalul vrăjit şi apăsă giuvaierul de pe mâner – eliberând nisipul magic, şi întorcând astfel timpul înapoi.

Câtă autoritate poate să capete un om care ia o hotărâre atât de curajoasă. Aflându-se din nou faţă în faţă cu Dastan, Tus îşi simţi conştiinţa împăcată. Căci urmase sfatul nepreţuit pe care tatăl lor, regele Persiei, Sharaman, i-l dăduse cu multă vreme în urmă: "Pleacă-ţi urechea la sfătuitori, dar întotdeauna ascultă-ţi inima".

O otravă care ucide fără să lase semne

O inima mare este opera desăvârşită a leadershipului. Inima îţi conduce toate fibrele.

În filmul "Prince of Persia – The sands of time", despre care v-am povestit adineaori, Tus s-a simţit atât de mişcat de felul în care Dastan s-a dezvinovăţit, încât n-a mai fost destul de stăpân pe sine ca să-şi ascundă sentimentele adânc înrădăcinate în fiinţa sa.

Ţinea într-adevăr la fratele său, chiar dacă mintea şi inima îi fuseseră înşelate de sfătuitorul şi unchiul lor Nizam. În mijlocul tuturor întâmplărilor care se îngrămădiseră unele peste altele, şi în momentul când Dastan şi-a pus capăt zilelor, o spaimă teribilă l-a cuprins, o spaimă care l-a trezit la realitate. Iată materialul din care era plămădit Tus – un conducător care nu avea deplină încredere în inima lui, dar care nu era străin de simţămintele omeneşti.

Există o otravă care poate ucide aproape fără să lase urme. Ea este deşertăciunea inimii tale. Este neîncrederea pe care o ai în propria inimă când vine vorba să iei decizii importante. Cum ai putea să te încrezi în cinstea ta, daca nu te încrezi în inima ta? Cum ai putea să iei decizii bune, dacă nu-ţi cunoşti bine inima? Ai de gând să-ţi urmezi calea aşa cum ţi-o va croi soarta, bună sau rea, sau să te încrezi în inima ta şi să încerci să te împotriveşti în cazul în care soarta ţi-e potrivnică?

Ca să-ţi simţi conştiinţa împăcată nu-ţi apleca urechea la sfaturile celorlalţi, decât după ce-ţi asculţi inima. Dezvoltarea rolului de lider vine dinăuntrul tău, din inima ta.

Tărâmul nesfârşit al inimii este un tărâm foarte vast şi foarte sensibil, este un tărâm nisipos, alunecos, pe care trebuie să-l abordezi cu multă precauţie. Este un tărâm pe care te poţi rătăci, sau pe care îl poţi stăpâni dacă îl cuprinzi în imensitatea lui şi dacă îl înţelegi cu adevărat. Este un tărâm pe care dacă îl cunoşti bine, dacă îi simţi mereu pulsul şi căldura, nu te va înşela niciodată. Este un tărâm care se încrucişează cu alte tărâmuri de acelaşi fel, şi pe care dacă nu-l stăpâneşti în marea lui imensitate, dacă nu-l populezi cu emoţii pozitive, cu o atitudine pozitivă, cu încredere şi curaj, nu vei putea să obţii acea linişte interioară atât de râvnită de toată lumea, acea împăcare sufletească cu tine însuţi atât de necesară, ci vei simţi mereu suferinţă şi durere.

Concluzie: Cunoaşte-te pe tine însuţi pentru a-i putea cunoaşte pe ceilalţi şi, implicit, învaţă să-ţi cunoşti inima pentru a şti câtă încredere să-i acorzi – astfel îi vei putea cunoaşte şi pe ceilalţi, susţinându-i cu atâta încredere, câtă merită.