Un fior de gheaţă în amintirea călătorului pierdut

On Februarie 10, 2012, in Aptitudini si abilitati, by Neculai Fantanaru

Fă dovada unei solide capacităţi de conducere, evaluând evoluţia trăirilor oamenilor în elementele care constituie realitatea vieţii lor.

Eva de Chazelay fusese parcă blestemată de la naştere să sufere de idioţie, şi numai un singur om din lume, tânărul doctor Jacques Mérey, reuşise s-o vindece complet, rupând blestemul, transformând-o într-o făptură nespus de frumoasă, atât de delicată, cultivându-i cele mai alese însuşiri datorită cărora chiar şi cei mai puternici conducători ai vremii, cei mai talentaţi muzicieni şi artişti le-au salutat cu cel mai adânc respect, şi chiar cu invidie.

Cât de fericită poate să fie o femeie ajunsă atât de frumoasă, atât de înţeleaptă, cu purtări atât de alese - alături de vindecătorul ei, iubitul ei, atât de bun, atât de frumos, atât de iubitor. Şi cât de nefericită poate fi ea atunci când evenimentele haotice, pe care numai Dumnezeu şi planurile sale le pot cuprinde, îl despart de iubitul ei, punându-i sufletul, voinţa, mintea, devotamentul, la grea încercare.

Să trăim, să trăim, Eva !

Revoluţia îi despărţise. Eva intră în cercul celor mai influente persoane din Franţa datorită averii ei atât de mari, şi a calităţilor ei deosebite. Dar cu toate că îşi clădise o reputaţie de invidiat, cu toate că avea totul, sufletul îi era totuşi îndurerat. Numai speranţa că îl va reîntâlni pe singurul om pe care sufletul ei îl putea accepta ca şi iubit, o mai ţinea în viaţă. Dar asta până la un punct, atunci când se consumă şi ultima nădejde.

- Ah, izbucni Eva, tu ştii bine, Thérésia, draga mea prietenă, singurul om care putea să-mi dea fericirea a murit. La ce bun să aştept un călător care nu se poate întoarce? L-am pierdut. Mai bine să mă duc să-l întâlnesc acolo unde se află, în mormânt. Vreau să mor!

- Vai, urâte gânduri! răspunde Thérésia. Cum pot ieşi asemenea cuvinte dintr-o gură tânără şi proaspătă ca a ta? Mormântul, - peste şaizeci de ani să ne tot gândim la el. Ah! Trăieşte, trăieşte, frumoasa mea Eva, vei vedea ce paradis vei trăi!

Inima Evei simţi atunci o atingere uşoară, ca şi cum aceste cuvinte ar fi venit din partea celui ce-l iubea, ca şi cum acestea fuseseră emise şi transmise în spaţiu, producându-i un nou suflu de viaţă: “Ne vom reîntâlni, Eva! Aşteaptă şi nădăjduieşte!”

Tu cât de bine te integrezi în lumea realităţii oamenilor?

Trebuie să insist încă o dată asupra faptului că emoţiile şi sentimentele constituie fondul leadershipului, liderul rămânând, dacă nu în realitatea imediată, în orice caz în matricea internă a fiecăruia, adică într-o lume interioară în care nu ar putea exista ei fără el, şi el fără ei. Un lider care începe să clacheze în faţa mentalităţii şi atitudinii oamenilor, care nu poate să le redirecţioneze emoţiile către el, nu-şi va putea ridica niciodată nivelul de influenţă.

Thérésia şi-a jucat excelent rolul de îndrumător şi formator sufletesc de oameni, transmiţându-i Evei, cu toată convingerea, certitudinea că iubitul ei este în viaţă - într-o manieră simplă, originală reuşind să scoată în evidenţă profunzimea realităţii prin aluzia la “paradisul” pe care Eva îl va trăi, radiind exact acele trăiri profunde, intense şi neaşteptate, acele senzaţii spirituale magnifice – controlate – care, lăsându-şi amprenta asupra psihicului ei, să-i îndulcească existenţa.

Ceasul care trezeşte toate simţurile

Dacă ai citit minunatul roman, “Doctorul Misterios”, al scriitorului Alexandre Dumas, atunci ştii că Eva a trăit, a nădăjduit - la îndemnul Thérésiei, şi în cele din urmă s-a reîntâlnit cu Jacques Mérey, s-au căsătorit şi au trăit acea viaţă atât de frumoasă şi interesantă pe care numai două suflete calde şi iubitoare o pot împărtăşi.

Această incursiune în viaţa omului care nu-şi mai poate hrăni existenţa cu nicio viziune, cu nicio decizie pozitivă, a omului care şi-a creat o lume a lui, învăluită în negativism, în care nicio iluzie, nicio perspectivă pozitivă nu mai sunt necesare împlinirii personale - este ca un ceas cu alarmă care îl forţează pe acel om să-şi trezească toate simţurile, să-şi repună în funcţiune propria reţea de sentimente, emoţii, valori şi convingeri.

Ca lider, ai datoria să te asiguri că acest ceas cu alarmă funcţionează perfect şi poate să producă la timp acel declic în existenţa oamenilor, declanşând în ei acele trăiri intense, copleşitor de frumoase, care îşi lasă amprenta asupra psihicului lor producând transformarea lor radicală spre bine.

Un fior de gheaţă în amintirea călătorului pierdut desemnează acea trăire mistuitoare care se instalează în viaţa oamenilor deconectaţi de la realitatea benefică; a acelor oameni care cedează în faţa probei de devotament faţă de credinţele şi aşteptările lor - acea unică trăire care se risipeşte şi trece fără să aducă nimic în bun în sufletul lor.

Aşa cum ochiul unui pictor se opreşte deseori pe eleganţa unui gest, pe avântul unei aripi, pe dramatismul unui atitudini, pe o pată de culoare, pe puritatea unei linii - tot aşa şi leadershipul tău, ca să capete semnificaţie, trebuie să simţi ce anume contează la oameni, trebuie să acţionezi la timp în virtutea rolului tău reprezentativ, raportându-te la lumea lor.

Trebuie să-ţi opreşti atenţia asupra acelor erori de conştiinţă, asupra acelor elemente pur personale, iraţionale, emoţionale care şi-au pus amprenta asupra realităţii vieţii lor (precum durerea, tristeţea, ura, frica, etc.) şi să înlături trăirile care îi pot duce la o “paralizie” emoţională care, odată ce le inundă existenţa, nu mai pot fi decât foarte greu schimbaţi.

Cum evaluezi evoluţia trăirilor oamenilor din jurul tău? Care sunt elementele ce compun lumea lor şi cum se comportă ele faţă de altele? Ce anume trebuie să faci pentru ca oamenii să-şi păstreze farmecul propriei lor frumuseţi morale şi emoţionale? Poţi să diminuezi sau să faci să dispară acele trăiri negative care dezumanizează, care denaturează esenţa fiinţei umane? Ceasul cu alarmă al leadershipului tău funcţionează perfect şi poate să producă la timp acel declic pozitiv în existenţa oamenilor?

Concluzie: Susţine-i pe oameni, încurajează-i, şi prin sugestii pozitive să-i determini să fie alături de tine. Sugestia pozitivă determinată de un pozitivism al gândirii va fi o armă adecvată de anihilare al pesimismului, inactivităţii şi lipsei de iniţiativă.