Un suflet pentru biruinţă

On Aprilie 26, 2010, in Leadership de durata, by Neculai Fantanaru

Pune-te complet în slujba unui scop nobil, fără să te desprinzi de conştiinţa ta.

E mare lucru să ai un nume şi o înaltă poziţie socială. E mare lucru să fii soţia devotată a unui om foarte înstărit. Numele tău este vestit şi devine aproape la fel de important ca al soţului tău. Dar în acelaşi timp, uneori, în anumite circumstanţe, acest lucru poate fi un iad. Şi încă ce iad!

O rămăşiţă omenească pregătită special pentru mormânt

Sunt împrejurări care spulberă orice viziune şi depăşesc toate prevederile omeneşti, punând voinţa umană la grea încercare. Elena de la Vega, mult iubita soţie a contelui Alejandro de la Vega, o inimă atât de curată, o floare a nevinovăţiei, un suflet atât de gingaş, a fost constrânsă de către agenţii guvernului Statelor Unite ale Americii, Pike şi Harrigan, să joace rolul de spion.

Ca o oaie bună de sacrificat, ca un suflet sortit de la început pieirii, Elena a fost trimisă într-o misiune deosebit de primejdioasă, fără ca celor doi agenţi să le pese vreun pic de soarta ei. Ea trebuia să câştige încrederea maleficului conte francez Armand, conducătorul legiunii secrete Orbis Unum, şi să afle modalitatea prin care acesta voia să distrugă America. Nu avea voie să acţioneze după voinţa proprie ci numai după voinţa agenţilor; nu avea de ales, trebuia să se supună cu stricteţe, punându-şi astfel viaţa în pericol.

Dacă ai urmărit filmul „The legend of Zorro (2005)" probabil îţi aminteşti finalul. Elena, împreună cu soţul ei, concentrându-şi întreaga pricepere, putere şi inteligenţă, reuşesc printr-un plan iscusit să-i deconspire pe organizatorii complotului împotriva Americii şi să-şi salveze propria lor viaţă.

Preţuieşti fiecare viaţă în mod responsabil?

Elena de la Vega a fost o victimă a împrejurărilor, obligată să acţioneze pe un teren minat. Poate pentru o cauză bună, poate nu, dar cu siguranţă pentru biruinţă. Era doar un suflet nevinovat, dar ce contează un suflet când sunt atâtea sute, mii, sau sute de mii de suflete de salvat, nu-i aşa?

Iată o întrebare la care un lider trebuie să cumpănească foarte bine. E aceeaşi întrebare, mereu aceeaşi de mii şi mii de ani, pe care şi-au pus-o aproape toţi regii şi împăraţii: ai avea curajul, tăria sufletească, să sacrifici un suflet nevinovat în schimbul a sute de mii de suflete?

Încă ceva. Dacă ai avea de luat o astfel de decizie, de a sacrifica un suflet nevinovat cu scopul de a salva alte mii de suflete, ai fi cuprins de emoţii, ai fi măcinat de remuşcări? Gândul acesta ţi-ar umple sufletul de nelinişte? Ai suporta moral să te faci vinovat pentru o singura acuzaţie, chiar dacă în folosul a sute, mii, sute de mii de oameni? Numai gândul acesta, că ai săvârşit cel mai mare păcat, chiar dacă indirect, nu ţi-ar măcina conştiinţa?

Leadershipul nu este o joaca. Eşti pregătit pentru dezamăgiri?

Cu cât te poziţionezi mai sus în ierarhie cu atât ai de luat decizii mai grele, cu atât mai mult trebuie să-ţi asumi responsabilitatea morală şi sufletească pentru faptele tale.

Un lider, ca un om înţelept care înţelege urmările oricărei fapte pe care voit o săvârşeşte, prudent în concluzii, chibzuit în acţiunile sale, trebuie să lucreze pentru binele comun, adică pentru binele tuturor şi al fiecăruia în parte, asumându-şi responsabilitatea pentru fiecare mică greşeală pe care o face.

Ca să-şi simtă conştiinţa împăcată el trebuie să dea dovadă de o nobleţe sufletească fără margini, de echitate, de o cinste aparte, să aibă grijă de siguranţa personala a tuturor celor pe care îi conduce, şi, cu o hotărâre fermă, cu tăria şi perseverenţa de a se pune pe sine complet în slujba celorlalţi, să ia în orice împrejurare deciziile cele mai favorabile care să nu primejduiască viaţa nimănui.

Concluzie: Un lider poate fi pus în situaţia de a lua decizii în defavoarea unora, dar nu în defavoarea tuturor, şi bineînţeles aceste decizii trebuie să aibă un temei legal. Alteori, din nefericire, e nevoit să sacrifice viaţa unor oameni pentru a-i salva pe alţii, ceea ce constituie o decizie grea, bazată pe multă responsabilitate.

Ideal ar fi ca liderul să se sacrifice pe sine în favoarea tuturor, dar oare există asemenea lider?

Pune-te complet în slujba unui scop nobil, fără să te desprinzi de conştiinţa ta.